Calendarul ortodox de azi, 13 ianuarie, arată că se prănuiesc sfinții mucenici Ermil și Stratonic. De asemenea, azi se pomenește și părintele cuvios Iocob cel din Nisibe, în Mesopotamia, mucenicul Atanasie, bătut și omorât cu toiege, mucenicii Pahomie și Papirin, care au murit înecați, târnosirea Mănăstirii proorocului Ilie, din Valea Adâncă, da rși cuviosul părinte Maxim Cavsocalivitul, care a sihăstrit în Sfântul Munte Athos în 1320.
„Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”
Sfinții Emil și Stratonic au trăit pe vremea domiei împăratului Liciniu, între anii 307-324. Sfântul diacon Emil a mărturisit vorba lui Hristos, dai înainte de a spune cuvîntul Domnului a fost bătut crunt cu toiege peste față. Era plin de răni, dar îl îndemna pe Stratonic să nu se sperie și să rămână fidel credinței ce-o avea.
Stratonic plângea de mila lui Emil, bătut cu toiege. După ce Emil și stratonic au făst bătuți, au fost aruncați în apa din Istru, unde au privit sfârșitul lor împruenă și s-au bucurat de cuvântul divin.
„Cuviosul Iacob s-a născut şi a crescut în marea cetate a Nisibei. Şi iubind viaţa cea paşnică şi liniştită s-a retras în munţi şi s-a supus vitejeşte lipsurilor pustiului, vara fiind ars de soare, iarna chinuit de ger şi de îngheţ. Hrana lui erau ierburile sălbatice, băutură apa, cu măsură, iar haină, un biet acoperământ. În timp ce îşi secătuia trupul în acest chip, dobândea multă hrană duhovnicească pentru suflet. De aici îi venea îndrăzneală către Dumnezeu şi puterea de a vedea cele viitoare; iar din harul Duhului Sfânt a primit puterea de a face minuni.
Trecând odată pe o cărare, a văzut câteva femei stând fără ruşine lângă un izvor. El a făcut ca izvorul să sece, iar femeilor le-a albit părul capului. Rugat fiind, a făcut ca apa să izvorască iarăşi, însă pe femei le-a lăsat cu capul înălbit. Pe un judecător persan, care făcuse o judecată nedreaptă, l-a îngrozit. Căci aflându-se acolo o piatră mare, sfântul a blestemat-o de s-a zdrobit, aşa că a îngrozit pe cei ce erau de față. Şi temându-se judecătorul a înnoit judecata şi a dat hotărâre dreaptă. Nişte scamatori, lăsând să se creadă că unul din ei este mort, au cerut ajutor de la fericitul Iacob, care trecea pe acolo.”