Astăzi se prăznuiește părintele nostru Martirian
Conform calendarului ortodox, în data de 13 februarie, îl pomenim pe Preacuviosul părintele nostru Martinian. Acesta a fost din Cezareea Palestinei și a început să-și schimbe viața pe când avea optsprezece ani, petrecând prin pustii și prin munți.
Și, împlinind în sihăstrie douăzeci și cinci de ani, a fost supus, printre alte ispite, și la această considerată a celui vicean: o femeie desfrânată. Aceasta a venit la muntele unde se găsea sfântul îmbrăcată în haine de om sărac și a vrut să însereze acolo.
„S-a rugat mult de acesta pentru a o lăsa să intre, altminteri o mâncau fiarele, iar el, văzând că nu este cu putință să o lase afară, a primit-o înăuntru, în chilia lui. Ea, fără rușine, a adăugat că toți drepții cei de sub Lege s-au bucurat de petrecerea laolaltă cu femeile și l-a îndemnat să se apropie de ea. Cuviosul era cât pe ce să cadă în păcat, însă, chiar gândindu-se că se poate ascunde fapta dacă ar săvârși-o. ” înainte de a pieri în păcat, a fost tras înapoi de la cădere, prin dumnezeiescul har. Şi, aprinzând multe găteje, a sărit în mijlocul focului, dojenindu-se şi zicându-şi: de vei putea să rabzi, Martiniane, focul gheenei, lăsându-te în voia poftei ruşinoase, supune-te femeii. Şi aşa arzându-se pe sine şi smerind sălbăticia trupului, pe femeia, care se înţelepţise văzând acestea, a trimis-o la mănăstire.
Iar el, vindecându-se de rănile focului şi fiind dus cu barca de un corăbier, a ajuns la o stâncă din mare, care era depărtată de uscat cale de o zi, şi a locuit zece ani acolo, fiind hrănit de acel corăbier. Şi iarăşi a plecat şi de acolo, pentru că o fată scăpată pe o scândură dintr-un naufragiu a ajuns până la stânca pe care se găsea el. „Cuviosul scoţând-o din mare, a plecat de acolo zicând că nu poate sta laolaltă iarba uscată cu focul. Şi sărind în mare, cu ajutorul unor delfini, care l-au luat pe spate, a ajuns la uscat. De acolo a trecut prin mai multe cetăţi zicând: fugi Martiniane, ca nu cumva iarăşi să te ajungă ispita (căci aşa hotărâse să-şi petreacă şi cealaltă rămăşită a vieţii), a sosit la Atena. Şi aici a adormit în Domnul, învrednicindu-se a fi îngropat cu mare cinste de episcopul locului şi de tot poporul. Iar despre cele două femei, se zice că: cea dintâi s-a dus la mănăstire şi trăind acolo în curăţie, s-a învrednicit de a face minuni; iar cea de a doua, a rămas pe acea stâncă din mare până la sfârşitul vieţii, îmbrăcată cu hainele bărbăteşti, pe care i le-a dat corăbierul”, se arată în ortodoxe.ro.