Carmen Galin și-a dorit ca la înmormântarea sa să nu fie prezente mai mult de patru persoane. Sursa foto: mediafax.ro
Vinerea trecută, pe 13 martie, s-a stins din viață una dintre cele mai cunoscute și apreciate prezențe ale teatrului românesc. Carmen Galin a plecat dintre noi chiar cu o zi înainte de a împlini vârsta de 74 de ani, în taină, exact așa cum a trăit. De altfel, actrița a dorit ca funerariile sale să se desfășoare, la rândul lor, în condiții speciale.
Concret, aceasta le-a cerut rudelor ca ceremonia de înmormântare să aibă loc într-un cadru cât mai restrâns și în prezența a unui număr de patru persoane, niciuna dintre ele nefiind colegă de breaslă. Chiar dacă nu au putut să o conducă pe ultimul drum, mulți dintre cei care au cunoscut-o și au lucrat alături de ea la nenumărate filme și piese de teatru jucate de-a lungul anilor cu sălile pline, au ținut să-și prezinte condoleanțele prin intermediul unor mesaje publicate pe rețelele de socializare.
Cel mai emoționant dintre acestea îi aparține, însă, regizorului Andrei Şerban, cu care acriţa a colaborat atât la Piatra-Neamţ, cât şi la Teatrul Naţional din Bucureşti. „Reveria a fost întreruptă de soneria telefonului. Rodica Mandache mă sună la New York şi mă anunţă că a murit Carmen Galin. Nu e uşor niciodată când cineva moare, dar e şi mai greu când dispare brusc o colegă de generaţie cu un talent vulcanic, uriaş.
Când eram tineri şi ea debuta la Piatra Neamţ, am distribuit-o în rolul principal din Omul cel bun din Seciuan. Performanţa ei remarcabilă a rămas înscrisă în istoria teatrului românesc, iar Biţă Banu îmi spunea azi la telefon că, deşi a trecut peste o jumătate de secol de atunci, el încă o vede pe Carmen în Shen-Te la fel de vibrantă ca şi cum ar juca acum.
Când am revenit în ’90, Carmen devenise, după cum era de aşteptat, o mare vedetă a teatrului. Cu atât mai mult am fost surprins şi bucuros când mi-a spus că doreşte să facă parte din noua mea echipă la Naţional. Au fost trei ani fructuoşi, în care a strălucit în roluri extrem de dificile şi diferite, precum Elektra, Maria din Noaptea regilor sau Charlotta din Livada cu vişini”, a scris acesta pe contul său de Facebook.
„Pentru mine, personal, TIFF 2016 nu a însemnat doar vizita la Cluj a marii dive Sophiei Loren, ci şi întâlnirea cu Carmen Galin. A fost greu să o conving să vină la Cluj, să iasă din bîrlogul ei unde se simţea atît de bine, înconjurată de flori şi căţeluşi, dar a zis “da”.
Şi uite-aşa, într-o seară de joi, mă uitam după ea prin marea de oameni aflaţi la cocktailul de la Casino, din Parc, pînă cînd o colegă mi-a semnalizat-o. Emoţie, fuck it, am îmbrăţişat-o şi m-am comportat ca şi cum ne-am şti de-o viaţă şi am fi făcut 10 filme împreună. Partea tare e că după 20 de minute de vorbă, cam aşa ne şi simţeam.
Zgomotul de fond al mulţimii se estompa uşor-uşor, cei care mă salutau şi voiau un small talk se retrăgeau politicoşi şi rămîneam doar noi doi, adică ea şi subsemnatul în chip de receptor de poveşti, emoţii, afecte. L-a remarcat în depărtare pe Sandu Bindea şi, vrînd să-l surprindă, s-a transformat brusc în şcolăriţa care vrea să-i facă o şotie.
Am devenit complice şi am asistat la momente de actorie fină, schimburi discrete de priviri, comentarii din vîrful buzelor. Bindea era făcut şi el „mat”. Mă uitam la ea prelung şi nu-mi venea să cred că nu mai făcuse film din 1991. Juca şi „se juca” cu o naturaleţe incredibilă. La gala de la Teatrul Naţional a primit Premiul de Excelenţă al festivalului şi a vorbit publicului scurt, la obiect, evocînd legăturile ei cu Clujul şi cu oamenii lui.
Am mai vorbit de atunci de câteva ori iar anul trecut, în martie, am sunat-o cu gândul să ne vedem să îi propun să accepte un rol în filmul la care începeam să lucrez. Am găsit cu greu cafeneaua din Băneasa Shopping City unde a propus să ne întâlnim şi am început să pitchuiesc. La fel de elegantă as always, m-a refuzat.
Că nu poate pleca de acasă perioade lungi, „ce-o să facă ea cu cîinii, cu sufletele de care are ea grijă?” Şi a început să-mi povestească din nou despre bucuriile mici din viaţa ei, iar eu o trăgeam iar şi iar spre film. I-am zis că fac orice şi o fur pentru filmare doar o zi sau două, ea mi-a zîmbit prelung. Cum ar veni, ”Ştiu că mă minţi, măi Tudore…”.
Enfin, ne-am despărţit cu promisiunea că nu e un nu ferm şi că o să îi dau scenariul la citit. A trecut un an, am mai amînat proiectul iar Carmen Galin nu mai e. O să îl fac cumva dar plecarea ei doare. Din o mie de motive dar şi pentru că nu am mai întîlnit pe nimeni care să-şi asume cu atîta convingere şi delicateţe misterul în jurul propriei persoane (trăind în vremuri cînd postăm pe Insta ce mincăm, pe cine iubim, fiecare plajă vizitată).
Mi-a vorbit doar despre marea ei dragoste, omul de lîngă ea care a plecat şi el prea devreme. Avea un şarm nebun, indiferent dacă era pe scenă, la cafenea sau, la grădinărit, în curte. Drum bun!„, a transmis și Tudor Giurgiu, unul dintre cei mai cunoscuți regizori și producători de film din țara noastră.