Dragobetele este una dintre cele mai vechi tradiții românești și se sărbătorește în fiecare an pe 24 februarie. În această zi oamenii păstrează câteva tradiții și obiceiuri transmise din generație în generație încă din vremuri străvechi despre care se spune că le aduc noroc.
Dragobete este fiul renumitei babe Dochia, el fiind cunoscut ca fiind zeul dragostei și al bunei dispoziții. Acest zeu marchează simbolic începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuie să participe şi el la bucuria naturii. Acesta este și motivul pentru care mai poartă și denumirea de Cap de Primăvară sau Cap de Vară.
Această sărbătoare din data de 24 februarie are rădăcini străvechi încă din vremurile dace și își are credința într-un fel de zeu al iubirii. În vechime Dragobetele era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană, dar și cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă.
O altă tradiţie mai spune că Dragobetele a fost transformat de Maica Precista într-o buruiană numită năvalnic după ce nesăbuitul a încercat că-i încurce și ei cărările. Năvalnicul era perceput ca fiind un fecior frumos și iubăreț care le fermeca pe fete și le făcea să-și piară mințile.