Unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați actori ai scenei românești se luptă de ani buni cu o boală nemiloasă și, în ciuda faptului că face tot posibilul să o țină sub control, vârsta înaintată îl descurajează și îl determină uneori să creadă că „sfârșitul e aproape”.
Această mărturisire dureroasă îi aparține maestrului Vladimir Găitan, diagnosticat cu o formă de cancer al sângelui care îl obligă să facă periodic transfuzii și să urmeze un tratament medicamentos extrem de dur.
Mai mult decât atât, problemele de sănătate l-au forțat să spună adio locului care îi este cel mai drag, scena Teatrului de Comedie din București, unde joacă și fiica sa, Gloria, aceasta putând fi urmărită în „Nunta lui Krecinski”, spectacol regizat de Mihai Bendeac.
Invitat în cadrul unui eveniment desfășurat recent, marele actor a mărturisit cu o sinceritate dezarmantă că, la cei 73 de ani ai săi, timpul pare să se fi transformat într-un inamic nemilos.
„Simt că sfârşitul îmi e aproape, de aceea nu vreau să ratez aniversarea teatrului, un eveniment de o asemenea anvergură. Iubesc acest teatru şi am fost ani de zile pe scena lui. Mă bucur că aici joacă şi fiica mea.
Când am debutat a fost angajat şi un pompier, care la o primă repetiţie s-a urcat pe scenă şi i-a luat ţigara din gură unui coleg. A fost imediat dat afară că a îndrăznit aşa ceva. Mă bucur că am jucat ani de zile în piese importante pe scena teatrului şi că nu am fost uitat”, a povestit Vladimir Găitan.
Din dorința de a-i oferi tatălui cele mai bune arme pentru a lupta împotriva bolii care îl mistuie de mai bine de trei decenii Alexandru Găitan a dezvăluit că a încercat în nenumărate rânduri să-l convingă să se mute la Londra, unde el este stabilit de ani întregi. S-a lovit, însă, de fiecare dată de refuzul marelui actor, care „e prea legat de lumea de aici şi de prieteni”.
„E o mândrie, în primul rând, că tatăl meu este Vladimir Găitan. Am crescut între nişte valori ale teatrului românesc. Să stai la gura sobei şi să-i asculţi pe Ştefan Iordache, Gheorghe Dinică, Marinuş Moraru şi pe tata povestind, spunând glume, şi tu, la 6 ani, la 8 ani, la 10 ani, să stai şi să caşti gura este fascinant.
Profesional, mi-am dorit o detaşare, să încerc să pot să-mi fac o carieră pe forţele proprii şi că nu am fost, cum se zice în România, ajutat de părinţi sau că am reuşit datorită părinţilor. Dar meritul este şi al lor pentru că mi-au oferit o educaţie care mi-a permis după aceea să construiesc în continuare.”, a mai spus fiul lui Vladimir Găitan.