Țuica fiartă, medicament natural. Top 3 rețete tradiționale pentru răceală și gripă

Țuica fiartă, plăcere, tradiție sau medicament? Toate la un loc! Tradiționala țuică fiartă în perioada geroasă a Sărbătorilor de iarnă, mai ales la Pomana porcului, este o plăcere, dar și un strămoșesc leac „băbesc”, eficient și în tot restul anului pentru a învinge mai repede răceala și gripa.

Alcoolul din țuica fiartă, în primul rând, dar și elementele de bază din „formula” chimică a băuturii fierbinți, atât la propriu, cât și la figurat, ajută organismul atacat de viruși, stafilococi și alte „mizerii” să lupte cu mai multă vigoare împotriva virozelor, răcelilor și gripelor.

Țuica fiartă, medicament natural tradițional împotriva răcelii și gripei

Fierbințeala țuicii fierte accelerează circulația sângelui în tot corpul începând cu zona gâtului și organismul începe „războiul” propriu de autoapărare împotriva răcelii și gripei. Vaporii „eliberați” de țuica fiartă cu piper fac minuni în desfundarea nasului, pentru că atât rachiul de prună, cât și universalul condiment conțin în compoziția lor o serie de substanțe cu rol descongestionant. „Emanația” țuicii fierbinți provoacă dilatarea vaselor capilare şi, implicit, oxigenarea mai bună a sângelui, bătrâna ţuică fiartă scăzând și riscul de pneumonie.

Distilată din fructe, prune în primul rând, dar și corcodușe, caise, mere sau struguri (tescovina din boasca rămasă după „extragerea” vinului din struguri), țuica, denumită popular și rachiu, are în componența sa chimică vitamine (A, B, C și D), cu rol recunoscut în protejarea tocmai a… ficatului, altfel primul atacat de excesul de alcool! Apropo de excesul de alcool, efectele benefice ale țuicii fierte nu trebuie să ducă la repetarea excesivă a „tratamentului”, care poate avea, astfel, efecte nocive. Două, trei ceșcuțe, nu cești și nu zilnic!, sunt de ajuns și trebuie avut în vedere că țuica fiartă este contraindicată atât persoanelor care suferă de hepatită sau ulcer, cât și persoanelor sedentare, anemice, precum și femeilor însărcinate.

Cum preparăm cea mai gustoasă țuică fiartă

Sunt multe rețetele de preparare a țuicii fierte, în funcție, în primul rând de zona geografică din țară, țuica de 30-35 de grade din sud crescând în grad spre nordul României până spre palinca de 60-70 de grade. Două metode dintre cele mai simple de preparare a țuicii fierte se bazează pe condimente ca piperul, cuișoarele sau scorțișoara (antibiotic natural!), nu mai amintim de zahăr sau miere.

• Metoda clasică

Amestecați țuica (în cantitatea dorită, de la un ibric la o… oală!) cu zahărul (3-4 lingurițe de 5 grame la jumătate de litru de țuică și, prin extrapolare, cantitatea crește odată cu volumul vasului în care se fierbe țuica!) și piperul (de la 3-4 boabe la… după gust!). Zahărul poate fi înlocuit cu miere, piperul poate fi însoțit de cuișoare sau scorţişoară, tot după gust. Țineți vasul acoperit pe foc mic, până dă în clocot, dar cu mare atenție deoarece vaporii de țuică fiartă sunt foarte inflamabili, să n-o faceți… flambată!

• Metoda caramelizată

Puneți zahăr în vasul în care vreți să fierbeți țuica și dați-l la foc mic până se topeşte într-un delicios zahăr-ars. Turnați apoi țuica în cantitatea dorită și lăsați-o până la primul clocot, cu aceeași supraveghere ca să nu ia foc. Prin fierbere țuica va ajunge la o culoare maronie şi un gust unic de caramel, nu mai trebuie să insistăm asupra acestui aspect…

• Metoda lui Radu Anton Roman

O reţetă „împachetată” ca un cadou de Crăciun pentru prepararea țuicii fierte în sezonul rece care ne-a învăluit brusc după o toamnă lungă și blândă o puteți găsi în cartea „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti” a regretatului jurnalist Radu Anton Roman, recunoscut maestru în gastronomia românească și nu numai.

Ingredinte: 500 ml de ţuică, 5 linguriţe cu miere, 10 boabe de piper, 10 cuişoare, 1 vârf de cuţit cu scorţişoară

Mod de preparare: „Se pune ţuica într-un ibric la fiert cu piperul, scorţişoara şi cuişoarele. Când s-a încălzit de ies aburi se adaugă mierea şi se amestecă puţin, până se contopeşte totul într-un vis de iarnă. La primul semn, atenţie, doar semn de clocot, se ia de pe foc şi se acoperă. Se oferă în ceşcuţe mici de lut, cât mai strânse la gură, să se răcească încet şi să se concentreze parfumul binefăcător, care ia răceala cu mâna”, am încheiat citatul din Radu Anton Roman.

• „Ţară friguroasă, prea puţin temperată, dar foarte continentală, România şi-a găsit, ca finlandezii ori norvegienii cu berea lor clocotită, încălzitoare interioare rapide, «buiote comestibile» cum se amuză francezii să le spună. Ţuica, care numai de prune poate fi, altminteri e rachiu (de mere, pere, caise, ori din ce o mai fi) e, sub dealurile argeşene, de treizeci de grade, iar de la Haţeg şi Făgăraş spre nord, până-n hotarul vechi al Transilvaniei, de cincizeci şi chiar optzeci de «tării», sub minunate nume: palincă (ceea ce înseamnă vin ars în nibelungică), vinars, ginars, horincă. Tare ori slabă, e bună oricum! Şi imaginaţi-vă ce ar însemna viscolul românesc, muşcând îngrozitor din ferestre, fără lumina asta mică şi delicată de pe masă, a ţuicii fierte, la care să se-ncălzească omul pe înserate” – Radu Anton Roman
• 3-6 grade scade tăria țuicii prin fierbere, în funcție de „mteria primă”, vasul în care este fiartă și cât este ținută pe foc
• 25-65 de grade este intervalul în care țuica se „transformă” în palincă, pornind din sudul spre nordul României