Aici, într-o rezervaţie naturală de interes naţional de pe teritoriul administrativ al comunei Plopiş, există o mlaştină de poveste, care atrage turiştii curioşi ca un magnet. Nici vântul nu pare să adie printre copacii bătrâni care străjuiesc tăul, de teamă să nu tulbure apa neagră ca tăciunele.
Mlaştina de la Iaz nu este una oarecare, ci una controversată, care pe de-o parte este ocolită de mulţi, fiind considerată un loc cu ghinion, iar pe de altă parte este căutată de cei suferinzi, pentru proprietăţile sale vindecătoare.
Tainele apei sunt încă nedesluşite, însă legendele i-au adus iazului renumele de punte de legătură între două lumi. Despre mlaştină se spune că este binefăcătoare, având puterea de a vindeca pe oricine are curajul să pună piciorul în apa neagră.
Localnicii spun că temerarii care merg pe marginea iazului, să atingă apa sau să bage picioarele în noroi, se vindecă de boli.
Cu toate astea, puţini au curajul să intre în mijlocul apei de la Iaz. Oamenii spun că aici este un tău fără fund, pentru că aici s-au înecat mulţi, mlaştina tragându-i în jos. Acest fapt se datorează adâncimii mlaştinii care, pe alocuri, depăşeşte 4-5 metri, potrivit localnicilor.
O altă legendă ce învăluie mlaştina în mister şi îi face pe oameni să privească această palmă de vegetaţie cu teamă, este relatată de Alexandru Bolchiş, localnic: „O legendă, am auzit-o eu de la bunica, spunea că în această zonă, la un moment dat, a fost o secetă puternică. Au secat apele, nu a plouat câţiva ani şi apă nu se găsea decât aici, în mlaştină. De atunci, nimeni nu a mai avut curajul sa aducă apa din Iaz acasă.”
Sursă: www.realitatea.net