Este unul dintre sutele de tineri care au ajuns, în fatidica seară de vineri, în clubul Colectiv. Era acolo, la fel ca şi alţi tineri, pentru a se distra, alăturii de prieteni, la lansarea albumul unei trupe de rock mai cunoscută în străinătate decât în România. Acum, însă, suferă. Suferă pentru că are remuşcări, remuşcări că el a supravieţuit, suferă pentru că prieteni de-ai lui şi-au găsit sfârşitul în acel mod cumplit, suferă că are alţi amici care stau, lipiţi de un pat de spital, suferă pentru că nu ştie ce se va întâmpla cu ei…
”Sunt unul dintre acei oameni care preferă să fie martor la toate evenimentele live când vine vorba de muzică. Nu stau acasă dacă aud de un concert, îmi place să fiu acolo, martor, lângă scenă, să când, să dansez. De data aceasta însă, ceva mi-a spus să stau departe, dar tot m-am dus la concert. Nu era pentru prima oară când eram în Colectiv alături de amicii mei”, este începutul spovedaniei unuia dintre sutele de martori ai incendiului devastator din clubul de lângă maternitatea Bucu.
Aceastea sunt însă şi singurele fraze pe care le poate spune legat. Pentru că, brusc, vocea i se îneacă în plâns. Şi e ditamai găluiganul, un bărbat înalt, solid şi care nu ai crede că poate fi afectat de ceva. Şi nici nu a fost, până acum. Dar ceea ce a văzut în club Colectiv este prea mult, mult mai mult decât limita psihică pe care o poate îndura careva.
”Trăiesc doar pentru că am avut un noroc orb. Nu m-am pus lângă scenă…. Nici nu ştiu de ce. Iar când am văzut artificiile alea, am simţit că e ceva în neregula. Apoi, totul e un talmeş-balmeş în mintea mea. Ştiu doar că am simţit un miros de ars şi m-am grăbit să ies. Cred că am fost al treilea care am ieşit din club şi, când m-am întors să văd ce se petrece, am văzut iadul”, mai spune, cu greu, tânărul care simte că a privit în ochi moartea. Acum, recunoaşte el, se gândeşte la modul cel mai serios să meargă la psiholog.
”Am remuşcări. Am remuşcări că am supravieţuit, nu credeam că aşa arată iadul. Iar când îl vezi, nu înţelegi. Am prieteni care au murit acolo, alţii sunt în spitale, nu ştiu ce şanse au, nu ştiu nimic de ei. Şi acum aud ţipătele disperate de ajutor. Iar eu sunt aici şi mă gândesc că nu am făcut tot ce aş fi putut, că am fugit din club, că am supravieţuit… Îmi tot pun întrebările astea, mă tot gândesc că aş fi putut arde acolo şi eu, că aş fi acum, şi eu, mort sau, chiar mai rău, lipit de patul de spital, făreă şanse, doar chinuindu-mă pe mine, pe cei dragi mie…”, mai spune el.
Iar durerea se transformă în revoltă. Plângând, tânărul se întreabă, acuză şi vrea dreptate. ”Cine va plăti? Pentru că sunt toţi vinovaţi! Toţi cei care au spus ”Merge şi aşa”! Sunt vinovaţi că deschis asemenea locuri, fără avize, nişte bombe. Nimeni care intră în club nu se gândeşte că ar putea arde când merge acolo. Şi nici nu e treaba lor să se gândească la asta! Pentru asta plăteşte, plăteşte să se simtă în siguranţă, să fie în siguranţă, nu să moară în chinuri cumplite”, este confesiunea, înecată în lacrimi şi durere a unui tânăr. Şi, ca el, mai sunt alte câteva sute care, chiar dacă nu vorbesc, chiar dacă suferă în tăcere, chiar dacă fug, trăiesc acelaşi coşmar: unul în care focul îi înghite de vii şi în care îşi aud prietenii, disperaţi, în timp ce fumul le îneacă un ultim ţipăt de ajutor…
Ultimul bilanţ al incendiului de vineri seară din Club Colectiv arată 30 de persoane decedate şi sute de persoane internate la acest moment la spitalele din Capitală. Vineri seară, clubul Colectiv găzduia un concert al trupei Goodbye to Gravity, pentru lansarea unui nou album – „Mantras of war”. Printre cele 30 de persoane decedate se află şi doi dintre membrii trupei, şi anume chitaristul Vlad Ţelea şi chitaristul Mihai Alexandru, în timp ce solistul Andrei Găluţ este în stare critică.
Sursă: www.spynews.ro