Paranormal. Soţia lui Mihail Gorbaciov s-ar fi „tratat” în peştera de la Polovragi

Lăcaşul lui Zamolxis (sau Zamolxes) era Peştera Polovragi de astăzi (n.r. – unii localnici îi spun „Polovraci”), unde în timpuri străvechi au existat catacombe de sute de kilometri, care ajungeau până în Basarabia de azi şi în care aveau loc diverse ritualuri. În acest sanctuar găsim Camera Albă şi Sala Divină, unde se află Tronul lui Zamolxis, sub Cupola Însângerată, care, deseori, e acoperită de lilieci. Dincolo de poveştile moderne cu vampiri, liliacul negru reprezintă, în mistica nordică, imaginea eroului.

Se spune că, la sute de ani după cucerirea Daciei de romani, oamenii locului încă se întâlneau în peşteră şi că, dincolo de sărbătorirea zeului, aveau loc ceremonii de exorcizare ori se perfecţionau leacuri pentru cele mai ciudate boli.

Chiar şi în zilele noastre, localnicii cred în virtuţile tămăduitoare ale locului, despre care spun că este „sfânt şi ocrotitor”.

Soţia lui Mihail Gorbaciov s-ar fi „tratat” în peşteră

Totuşi, învăţătorul unui sat din zonă, care a evitat să-şi dezvăluie identitatea, ne-a mărturisit că însuşi fostul preşedinte al URSS Mihail Gorbaciov, aflând de proprietăţile vindecătoare ale zonei, ar fi trimis-o pe soţia sa, Raisa, la Polovragi, pentru a se vindeca de cancer.

Locul are un potenţial climateric teribil, cu aer curat, lipsit de praf şi factori alergeni, astfel că părea ideal.

Deşi Raisa Gorbaciova a murit între timp, se pare că sejurul petrecut în România a ajutat-o să-şi amâne sfârşitul o bună bucată de vreme. „Locul este plin de sfinţenie. Numai cei care cred în Dumnezeu se pot vindeca. Dumnezeu e acelaşi pentu toţi, dar pentru daci se numea Zamolxe. Dacii erau nemuritori pentru că Zamolxe îi învăţase să nu se teamă de nimeni. De aceea, numai cei care nu cunosc frica pot intra în peşteră şi pot spera la vindecare”, ne spunea, pe ton sobru, învăţătorul din sat.

 Înclinăm să-i dăm crezare, nu de alta, dar în satul Polovragi, nu departe de peştera situată în sud-vestul Munţilor Căpăţânii, la 670 de metri altitudine, la ieşirea Olteţului din chei, se află o mănăstire de maici, ctitorie din anii 1504-1505.

Biserica mănăstirii, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, păstrează şi azi o pictură murală a Muntelui Athos, unică în arta românească veche. Se spune că însuşi voievodul Munteniei, Matei Basarab, obişnuia să se roage în această biserică şi că tocmai de aceea a avut una dintre cele mai tihnite domnii.