Semnul crucii albe
Uşa Raiului e deschisă. Numai noi să vrem să intrăm în el, Dumnezeu nu obligă pe nimeni. Mai aduce pe câte unul şi cu de-a sila, mai trimite o boală, un necaz, dar „pe dătătorul de bunăvoie îl iubeşte Dumnezeu”. Maica Domnului nu oboseşte niciodată, iar lucrarea ei e magnifică. Se întâmplă uneori ca unii să uite ajutorul primit sau să se folosească de Sfânta Fecioară pentru un interes imediat. Alţii înţeleg mesajul divin şi îşi schimbă viaţa. Pocăindu-se, încep să trăiască întru Hristos, în adevăr şi milostenie. Totul e dat de Dumnezeu cu un scop: şi boala, dar şi vindecarea. Iar puterea Maicii Domnului şi rugăciunea sa către Fiul său Cel Preaputernic nu are limite.
În fiecare an, la 15 august, cu precizie de ceasornic, liniştea din jurul Bisericii Langouvarda, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, din Kefalonia, e tulburată de apariţia a zeci de şerpi prietenoşi, mai mici sau mai lungi, care poartă pe cap şi pe limbă semnul unei cruci albe. Nu se sperie nimeni de micuţele vietăţi. Din contră, şerpii sunt aşteptaţi ca nişte adevăraţi pelerini să ia parte la una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii închinată Adormirii Maicii Domnului.
Cuminţi, fără să deranjeze pe nimeni, şerpii urcă scările bisericii, pătrund în sfântul lăcaş, apoi fiecare se aşază acolo unde simte. Unii intră în Sfântul Altar, alţii se duc pe Sfânta Evanghelie sau pe icoane, iar unii aleg să poposească pe creştetul credincioşilor, pe mâinile lor sau ale preoţilor. Ca şi cum ar venera chipurile sfinţilor, aceştia îşi pleacă în semn de rugăciune capetele şi ascultă alături de credincioşi, sfioşi, Sfânta Liturghie. Se lasă mângâiaţi de cei prezenţi la slujbă, ba chiar pare că încearcă să le aline durerea celor aflaţi în suferinţă. E greu de exprimat în cuvinte acea imagine în care om şi şarpe, deopotrivă, se închină cu aceeaşi nemărginită credinţă şi evlavie Maicii noastre, cea mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii.
Imediat ce Sfânta Liturghie a luat sfârşit, şerpii se retrag în chip minunat în pustietatea din zonă, fără ca să-i poată găsi cineva, urmând ca anul care vine să apară din nou, ca nişte drept-credincioşi, să o cinstească pe Sfânta Fecioară.
Biserica Langouvarda, din Kefalonia, a fost pe vremuri o mândră mănăstire de maici, despre a cărei frumuseţe se vorbea peste tot în lume. În jurul anului 1705, nişte piraţi au atacat sfântul lăcaş şi au vrut să le batjocoreasă pe măicuţe. Legenda spune că măicuţele şi-au pus toată speranţa în puterea nemărginită a Domnului şi a Preacuratei Fecioare şi s-au rugat să fie păzite de vicleanul diavol şi de ispitele sale. Văzând stăruinţa lor în rugăciune şi dorinţa de a rămâne veşnic fecioare, Dumnezeu le-a transformat pe maici în şerpi, care au încoronat imediat icoana Maicii Domnului pentru preaslăvirea ei. Când au văzut minunea, însăşi piraţii au îngenuncheat în faţa Sfintei Icoane a Născătoarei de Dumnezeu şi s-au rugat să fie iertaţi de gândul şi de fapta pe care voiau să o împlinească.
De atunci, minunea se întâmplă în fiecare an, un prilej de întărire a credinţei şi de întoarcere la pocăinţă a celor care s-au depărtat de Maica Domnului şi de nesfârşitele sale minuni.
Atunci când şerpii îşi fac apariţia, localnicii şi credincioşii care calcă pragul Bisericii Langouvarda, din Kefalonia, se simt protejaţi de Maica Domnului. Departe de a fi speriaţi de apariţia micuţelor târâtoare, oamenii trăiesc cu credinţa că, dacă şerpii nu apar în vreun an, mare nenorocire se va abate asupra locului. Nu au uitat nici acum că în perioada anilor 1940-1953, când şerpii Maicii Domnului nu au participat la slujbe, în Kefalonia au avut loc multe războaie şi nenorociri.
Tot la 15 august, când se prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, tot în Kefalonia, în localitatea Pastra, crinii uscaţi de la Icoana Maicii Domnului Gravaliotissa, aduşi în fiecare primăvară de credincioşi şi păstraţi de preoţi, înmuguresc şi înfloresc pentru a doua oară, împrăştiind un miros dumnezeiesc. Minunea se petrece în noaptea dinaintea binecunoscutei sărbători Adormirea Maicii Domnului. În câteva ore, tulpinile uscate dau naştere unor flori proaspete şi strălucitoare. Un adevărat miracol… Potrivit istoriei, icoana Maicii Domnului Gravaliotissa a fost găsită pe câmp, în anul 1720, de un ţăran, slujitor al contelui Lianos. Stăpânul l-a îndemnat pe ţăran să ducă icoana la Biserica Sf. Dimitrie, dar noaptea a avut un vis care l-a cutremurat. În vis i-a apărut Maica Domnului, care l-a dojenit: „De ce mă iei de la casa mea?” Înfricoşat de mesajul divin, contele a dus icoana acasă, căutând să o protejeze. Se spune că el avea o fiică bolnavă, care nu se putea ridica din pat. Când a văzut icoana, fata s-a ridicat în picioare, s-a închinat şi a fost tămăduită pe loc. Atunci, contele a ridicat o biserică în locul în care fusese găsită icoana. Ţăranul care o găsise a adus la altar un crin, floare pe care o culesese de lângă icoană. De atunci, credincioşii din sat au păstrat tradiţia de a culege crini albi pentru Maica Domnului, iar credinţa lor a fost răsplătită cu un miracol. Ca o dovadă că Dumnezeu există, iar minunile sunt întotdeauna pentru vindecarea sufletului.