Ortodoxe
Sf. Sfinţit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Iustina fecioara
Greco-catolice
Sf. ep. Ciprian; Sf. m. Iustina fecioara
Romano-catolice
Ss. Îngeri Păzitori
Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian şi Sfânta Muceniţă Iustina fecioara sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 2 octombrie.
Sfântul Ciprian s-a născut în vremea împăratului Deciu (către anul 250). Se făcuse filozof şi vrăjitor vestit în Antiohia Siriei, de neam era din Cartagina, născut din părinţi necredincioşi, fiind dat din copilărie spre a sluji zeului Apolon.
A învăţat magia în Atena, Egipt, Caldeea şi dobândise o mare faimă printre închinătorii la idoli. În Antiohia a mers când era desăvârşit în toată răutatea: vrăjitor şi fermecător, pierzător de suflete, mare prieten şi credincioasă slugă a stăpânitorului iadului, cu care singur faţă în faţă a vorbit.
Despre acest lucru singur a mărturisit, spunând: „Să mă credeţi pe mine că singur pe diavol l-am văzut, pentru că prin jertfe l-am rugat şi l-am sărutat şi am grăit cu dânsul şi cu aceia care sunt la dânsul mai mari şi m-au iubit şi mi-au lăudat înţelegerea mea … Era chipul lui ca o floare de iarbă şi capul îi era încununat cu o coroană prefăcută, nu adevărată, ci nălucire de aur şi pietre luminoase, care lumina chipul acela şi hainele lui erau minunate.
Iar când se întorcea încoace sau încolo se cutremura tot locul acela şi mulţi stăteau lângă scaunul lui cu fel de fel de rânduieli ale duhurilor răutăţii, întru mare supunere.
Eu cu totul pe mine mă dădusem atunci, supunându-mă la toată porunca lui”. Aceasta a spus-o singur Sfântul Ciprian despre sine după întoarcerea sa la Dumnezeu. (Vieţile Sfinţilor)
A fost câştigat la credinţa creştină de către Iustina fecioară şi creştină, care pe toate demonicele lui lucrări ca pe o pânză de păianjen le-a sfărâmat.
Iustina era din Antiohia şi pentru frumuseţea ei un tânăr Aglaid a mers la vrăjitorul Ciprian pentru a-l ajuta să câştige atenţia ei. Ciprian şi-a pus tot meşteşugul în această acţiune, dar eforturile sale s-au dovedit zadarnice.
A renunţat atunci la magie s-a convertit la creştinism, devenind propovăduitor al noii credinţe. A fost prins în timpul prigoanei împotriva creştinilor, de această soartă având parte şi Iustina. Au fost împreună supuşi la chinuri şi apoi decapitaţi în Nicomidia, din ordinul lui Diocleţian (284-305).