Sărbătoare cu cruce roșie pe 2 februarie: Întâmpinarea Domnului. Ce nu e bine să faci în Ziua Ursului

Creștinii ortodocși prăznuiesc în data de 2 februarie Întâmpinarea Domnului, o sărbătoare marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox și cea mai importantă sărbătoare a acestei luni. În popor, această zi este cunoscută ca Ziua Ursului sau Stretenie.

De ce se numește sărbătoarea Întâmpinării Domnului Ziua Ursului

Tradiția ortodoxă spune că Mântuitorul a fost adus în această zi la Templu, de Maica Domnului și Iosif, pentru a fi închinat lui Dumnezeu. Este vorba despre o veche tradiție, care datează din Vechiul Testament și un moment în care se făcea, totodată, curățirea mamei pruncului, anume împărtășirea acesteia cu Sfintele Taine.

Din punctul de vedere al credinței populare, se spunea că dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage în ascunzătoare, iar acest lucru însemna prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni.

Dacă ziua era noroasă, ursul nu își putea vedea umbra și rămânea afară, iar acest lucru însemna că primăvara e aproape.

Ce nu este bine să faci de Întâmpinarea Domnului. Tradiții și obiceiuri

O altă veche tradiție legată de Ziua Ursului sau de Stretenie este faptul că în zonele rurale, copiii erau unși cu grăsime de urs. Se credea că în acest mod se poate transfera către copil puterea ursului și acestea devenea mai puternic în fața bolilor.

Pruncii care erau sperioși erau „tratați”, fiind afumați cu păr de urs ars. De altfel, în concepția strămoșească ursul este văzut drept un animal tămăduitor.

Încă din vechi timpuri se spune că nu este bine ca în ziua de Întâmpinarea Domnului să muncești în gospodărie, să coși sau să speli. Tododată, nu este bine să te cerți cu nimeni sau să îți vorbești aproapele de rău. Este bine, în schimb, să spui o rugăciune:

„Cetele cerești, plecate spre pământ, văd pe Cel Unul Născut, pe Făcătorul lor și Stăpânul a toată făptura, în brațele feciorești ale Maicii celei neispitite de bărbat, mergând la Ierusalim, purtat ca un

Prunc, și bucurându-se, cântă Lui și Împărătesei Fecioare laudă de sărbătoare:

Vino, Împăratul cerului și al pământului, în cetatea Marelui Împărat, Sionul cel sfânt;

Vino, Dumnezeule Preaînalt, din înălțimile cerești în biserica pământească și făcută de mâini;

Vino, Fiule Unule Născut, și Te sălășluiește cu oamenii pe pământ;

Vino, Mielul Cel nevinovat și dumnezeiesc, să Te aduci Domnului, Cel din ceruri;

Vino, Preacurată Porumbiță, Mireasă fără de bărbat, a Sfântului Duh;

Vino, Mielușea neîntinată, Maica neprihănită a Mielului Hristos;

Vino, Pruncă de Dumnezeu aleasă, Fiica cea preadorită a lui Dumnezeu Tatăl;

Vino, Împărăteasa Cerului, Stăpâna cea bună a întregii lumi;

Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!”