Rugăciunea din Grădina Ghetsimani, rostită de Isus în Joia Mare. Cea mai puternică rugă a Mântuitorului. Sursa foto: doxologia.ro
Joia Mare este ultima zi pe care Isus Hristos a petrecut-o pe pământ și rememorează câteva evenimente importante înainte ca Mântuitorul să fie trădat de Iuda și dus în fața marelui preot Caiafa pentru a fi judecat. Rugăciunea pe care Mântuitorul a rostit-o în Grădina Ghetsimani este cea mai puternică rugă rostită în această zi mare.
Joia Mare amintește de ultimele evenimente la care a luat parte Mântuitorul Isus Hristos pe pământ. Printre acestea se numără spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitor, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani, dar și trădarea și vinderea Sa de către Iuda.
Isus Hristos obișnuia să se roage în liniște în grădina de măslini care poartă numele de Ghetsimani, acest lucru fiind amintit și de Apostolul Ioan în versetele sale. Ultima rugăciune rostită de Mântuitorul nostru este considerată cea mai nobilă și cea mai puternică dintre toate.
Rugăciunea lui Isus înălțată în această grădină frumoasă de măslini este cea mai fierbinte rugă care învinge orice rău. Mântuitorul se roagă lui Dumnezeu cu sudori de sânge stând în genunchi și cu fața la pământ. Isus Hristos rostește de trei ori ruga, implorând Părintele Ceresc să depărteze paharul patimilor şi al morţii de la El.
„1. Acestea a vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească.
2. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
3. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit.
5. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea.
6. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit.
7. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru că vorbele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.
10. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei.
11. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi.
12. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.
14. Eu le-am dat cuvântul Tău şi lumea i-a urat, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.
19. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.
20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor.
21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem.
23. Eu în ei, şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine
24. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii.
25. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
26. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, că iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei”, potrivit Evangheliei după Ioan, capitolul 17, versetele 1-26.