În stânga este românca de 32 de ani care este polițist criminalist în Statele Unite
Românca, în vârstă de 32 de ani, care lucrează ca polițist criminalist în Statele Unite a vorbit despre viața, adaptarea și condițiile de trai din locul care acum îi e casă. Dana Controneo, pe numele său, a decis să plece departe de țară în urmă cu opt ani de zile. Tărâmul american l-a descoperit în timp ce era studentă, cu ajutorul programului Work&Travel al Departamentului de Stat al SUA. Proiectul oferă studenților posibilitatea de a munci legal în Statele Unite. Așa, românca a ajuns în Hot Springs, un oraș foarte micuț din Garland, Arkansas. De asemenea, acolo și-a întâlnit și iubirea vieții. ” Hot Springs este un oraș mic și frumos. Seamănă puțin cu Șimleu Silvaniei, orașul în care am copilărit. Cred că asta cumva mi-a alinat, adeseri, dorul de casă și m-a ajutat să mă adaptez mai repede”, a declarat aceasta, pentru adevărul.ro.
Printre lucrurile bune care i s-au întâmplat, aceasta recunoaște că la început i-a fost cel mai greu cu limba. ”Deşi am vorbit engleza destul de bine în România, odată ajunsă aici mi-am dat seama, de fapt, că engleza mea nu e engleza lor. Din cauza accentului de aici, a dialectului şi a limbajului de stradă, a trebuit să o iau de la capăt. Cele mai mari probleme cu limba le-am avut când a trebuit să scriu pagini întregi de cercetare pentru anumite cursuri, dar până la urmă m-am descurcat şi le-am trecut cu bine”, a spus românca. La început, tânăra a lucrat ca operator calculator, dar, cu toate că îi plăcea ce făcea, mediul în care lucra și oamenii care o înconjurau, fata simțea că îi lipsește ceva. Așadar, aceasta a mai încercat să parcurgă o etapă în viața ei și s-a înscris la ”Justiție penală”, pentru a se specializa.
Însă, și-a întrerupt studiile pentru un an jumătate, căci rămăsese însărcinată și a decis să se ocupe exclusiv de băiețelul ei. Când acesta a împlinit un an, Dana a aplicat pentru un post la Centrul de detenție al comitatului Garland. Au trecut patru luni în care a schimbat diferite stări și, în cele din urmă, tânăra a început să lucreze. „Verificările sunt extrem de minuţioase: de la cazier, diplome, conturi şi împrumuturi bancare, la familie şi cunoştinţe“, a spus Dana.
În concluzie, întrebată despre cum i se par oamenii acolo, dar și ce lecție încearcă americanii să le implementeze emigranților, fata a răspuns: ” Majoritatea sunt oameni buni, cu fel şi fel de poveşti, şi care au în comun decizii nu foarte bune. Am învaţat că tot ce vor de la noi şi tot ce trebuie să facem este să le oferim respect. Mereu le spuneam: «Vrei respect? Atunci oferă respect». De multe ori mi s-a întâmplat să merg la cumpărături sau în parc şi să mă întâlnesc cu foşti deţinuti. Unii dintre cei care au stat închişi o perioadă îndelungată şi care mă cunoşteau destul de bine, mă îmbrăţişau ori băteau palma cu mine. Cei mai mulţi ţineau să îmi mulţumească pentru tratamentul uman şi pentru respectul oferit”, a mai spus Dana.