Valentina Pelinel trăieşte cea mai plăcută, dar şi spumoasă perioadă a vieţii sale, fiind însărcinată în a 24-a săptămână cu un băieţel.

În aşteptarea fiului său, superba blondă este foarte optimistă, sigură pe ea şi reuşeşte să ignore cu brio bârfele. „Mi-am dorit un copil şi am simţit că Dumnezeu mi-a organizat viaţa astfel încât să mi-l ofere imediat”, afirmă frumoasa mămică.

CLICK SUS PE GALERIA FOTO PENTRU IMAGINI ULUITOARE!

Detalii despre evoluţia sarcinii, întreţinere, planurile profesionale şi viitoarea sa familie puteţi afla din următorul interviu, acordat în exclusivitate revistei TAIFASURI.

„Fac două cure de detoxifiere pe an”

– Cum a evoluat sarcina ta?

– Sarcina este foarte uşoară şi nu am niciun „simptom”. Reflectam uneori, oare chiar sunt gravidă? Am văzut bine la ecografie? Deja am 24 de săptămâni şi nu simt nicio problemă. Îmi desfăşor activităţile normal, fac şedinţe foto, sport, evident, nu ca la început, pentru că nu mă mai axez pe cardio sau pe activităţi alături de grup, ci separat, exerciţii adaptate situaţiei mele, cu profesoara Luminiţa Nicolescu. În primele trei luni mi-a fost teamă să fac sport, acesta a fost şi sfatul medicului, să stau mai liniştită, apoi mi-am reluat obiceiurile. Însă, nu mai merg la sală ca înainte, de luni până vineri, ajung doar trei zile pe săptămână.

– Cum ţi-ai modificat alimentaţia?

– Mănânc mai mult şi nu mi-e teamă să o fac, pentru că acum nu mai contează să am eu un corp de top-model, important este să fie bebe sănătos. Mă delectez şi cu lucruri pe care nu le consumam înainte. De exemplu, nu-mi plăceau bananele şi dulciurile, acum poftesc la ele dacă le văd. Apoi, consum produse animale bio. Eu nu prea eram cu carnea, dar m-a sfătuit nutriţionista mea să mănânc carne bio dacă tot o includ în alimentaţie. În rest, meniul meu constă în foarte multe fructe, prin rodii dau iama aproape zilnic, mandarine, fructe de pădure, consum multe salate…

– Dincolo de sport şi de alimentaţie, cum te întreţii?

– Fac de două ori pe an cure de detoxifiere, pe ultima am încheiat-o în luna august, chiar înainte să rămân însărcinată. Apoi, am o colaborare cu un salon la care îmi fac toate tratamentele, criosaună pentru corp şi ten, intraceuticals, dar acum fac doar ce e permis în sarcină, masaje şi drenaj limfatic. Pentru ten îmi mai prepar şi acasă măşti, pe unele le primesc, pe altele le leg eu. De exemplu, am pudră de argilă mereu în casă, pe care o combin fie cu zeamă de portocală sau de lămâie, fie cu apă, pentru tenul meu mixt.

„Îmi doresc foarte tare să nasc natural”

– Cum vrei să naşti?

– Îmi doresc să nasc natural. Şi recuperarea este mai uşoară, şi pentru copil este mai bine, acum să vedem ce va spune şi doctorul. Nu sunt speriată de momentul naşterii, am doar emoţia normală a oricărei mame în aşteptarea copilului.

– Cine va fi cu tine la acel moment?

– Probabil că mama. El creşte oricum printre fete drăguţe, pentru că am foarte multe prietene alături de care petrec mult timp, mătuşi, cum glumim noi când vin în vizită, şi el este ca şi copilul tuturor.

– Deci nu vei avea nevoie de bonă în primele luni.

– Probabil voi apela şi la o bonă, dar întâi să văd cum decurg lucrurile şi câtă nevoie voi avea de ajutor. Îmi doresc să fiu cât mai mult lângă copil, că văd multe persoane care au multe bone şi nu petrec timp cu copiii lor. Eu n-aş vrea să fiu aşa şi sper să mă ajute Dumnezeu să mă descurc şi să stau cât mai mult timp alături de bebe, dar, pe de altă parte, aş vrea să am şi viaţa mea normală, să fiu femeie în continuare, să mă aranjez, să mă duc la coafor, nu să mă îngraş, să stau în casă, să nu mai fac mişcare şi să se termine viaţa. Trebuie să fie şi copilul mândru de mămica sa”…

„M-am îngrăşat doar şapte kilograme”

– Sarcina nu te-a schimbat mult fizic, cum te-a schimbat emoţional?

– Fizic mi-a adus doar şapte kilograme în plus. Emoţional, nu mă simt mai sensibilă, aşa cum auzisem că se întâmplă. Probabil că, fiind o fire activă, n-am timp să stau să mă victimizez şi să mă vait. Sunt de fel foarte optimistă, găsesc ceva bun în orice. Mereu gândesc ce-ar putea să mă mai supere când eu am primit un dar atât de minunat. N-am voie de la Dumnezeu să mă supăr!

– Ce importanţă consideri că au sentimentele pe care le trăieşti în evoluţia sarcinii?

– Contează foarte mult starea pe care o ai, şi multă lume spune că trebuie să stai liniştită, să nu pui nimic la suflet, însă nu este viaţa nimănui aşa lină, pentru că nu stau relele în loc atunci când vreuna dintre noi este însărcinată. Şi-atunci, normal că încerc să fiu echilibrată, însă la urma urmei va face şi fiul meu parte din realitate şi va vedea cum este viaţa, iar eu prefer să zic că se căleşte. În plus, este un suflet nevinovat, iar Dumnezeu îl protejează. Mă gândesc că sunt mame care trăiesc în familii cu violenţă, nu au cu ce să-şi hrănească bebeluşii, vieţuiesc la ţară şi nu pot ajunge la medic, eu de ce să mă plâng? Mi se pare prea de tot să bibilim fiecare detaliu de genul acesta – azi ai fost puţin supărată, va fi afectat copilul…

– Te-ai gândit la nume pentru băieţelul tău?

– Se zice că îşi alege el numele. Nu mi-am stabilit un nume, pentru că pe parcursul sarcinii îmi vor veni alte idei.

„Îi voi arăta copilului lumea aşa cum e, fără menajamente”

– Unde vrei să naşti, în România sau la New York?

– Am ales să nasc aici, cu toate că am şi acolo prieteni buni, chiar doctori în sectorul de care am eu nevoie. Însă, dacă aş pleca, ar trebui să stau câteva luni la New York şi prefer să fiu aici.

– Care e cel mai important lucru pe care vrei să i-l transmiţi fiului tău?

– Vreau să-i prezint realitatea aşa cum e. Cât va fi mic, îi voi citi basme, dar, în timp, vreau să-i povestesc despre mama sa exact aşa cum e ea, pentru că va citi diverse pe net. Iar prin prisma istorisirii mele am să-i arăt viaţa exact aşa cum e aceasta. Mai văd oameni cu preconcepţii care întreabă: „Ce o să-i spui? Cum o să-i spui?” Ei bine, o să-i spun exact cum e, pentru că şi el se va lovi de realitate şi vreau să ştie cum funcţionează lucrurile, cum sunt oamenii, cum se fabrică ştirile, este un mecanism pe care vreau să-l înţeleagă aşa cum e, fără menajamente, pentru că şi bebe va trăi tot în lumea asta. Poate fi chiar mai rău atunci, pentru că, din păcate, asta este direcţia, devenim mai răi, nu mai buni.

– Îţi doreşti o familie în viitorul apropiat?

– Eu consider că am o familie deja, este aproape gata. (Râde!) Pentru că îl am pe bebe. În altă ordine de idei, evident că am o familie, le am pe mama şi pe sora mea.

„Eu sunt cam nebună, nu prea fac ce nu-mi place”

– Te deranjează când oamenii te judecă uneori dur?

– M-am obişnuit cu ideea că nu toată lumea te poate iubi şi, pornind de la această premisă, n-am de ce să mă supăr. Sunt situaţii în care mai pun la suflet nişte răutăţi sau vorbe grele, care uneori dor mai tare decât faptele, dar încerc să îmi creez un univers al meu, pentru că de fapt oamenii îşi dau doar cu părerea, nu deţin adevărul suprem. Atunci de ce să mă supăr pe ei, că ei judecă după aparenţe. De multe ori, în spatele unor vorbe urâte sunt frustrările, suferinţa şi tristeţea din viaţa lor, şi aceasta este o chestie de autoapărare sau de identificare. E o treabă psihologică, la urma urmei, că niciodată un om împăcat cu sine şi fericit nu va simţi nevoia să arunce cu noroi în altul. Spre exemplu, eu nu m-aş vedea niciodată în viaţa mea ieşind în spaţiul public să vorbesc urât despre cineva, indiferent ce mi-ar fi făcut. De aici îmi dau seama că m-am ridicat peste medie şi este foarte bine aşa, că nu mă încarc negativ. De ce să proiectez eu lucruri negative în Univers care s-ar întoarce împotriva mea?

– Cum îţi place să te relaxezi?

– De exemplu, după o zi de lucru, îmi place să fac o baie fierbinte, cu sare, dar acum nu mai pot s-o fac fierbinte, o fac călduţă. Ador să mă uit la un film, dacă nu am o stare bună, merg cu prietenele la cinema şi vedem o comedie sau vin ele la mine şi o savurăm acasă. Gătesc, am nişte vecini foarte drăguţi şi obişnuiesc să-mi petrec serile la ei, experimentăm reţete, mâncăm şi ne uităm la divertisment. Îmi place să mă plimb în parc cu prietenele mele care stau în zonă, fac integrame, colorez, chiar mi-am luat cărţi de colorat pentru adulţi. Şi, evident, în avioane răsfoiesc tone de reviste de modă. Apoi, bineînţeles, sportul îmi dă putere şi mă descarcă. Indiferent de ce perioade grele am avut în viaţă, sportul m-a ajutat, iar după acea oră de mişcare m-am simţit foarte bine. Decât să fiu supărată pe cineva, prefer să mă descarc în cadrul unei şedinţe alături de doamna profesoară, şi este mult mai bine aşa.

– Ce nu-ţi place să faci, dar trebuie?

– Trebuie să mă gândesc dacă există ceva ce fac pentru că trebuie, că nu prea sunt genul. Eu sunt cam nebună, nu prea fac ce nu-mi place. A, din când în când îi ascult şi pe cei negativişti, iar asta nu-mi place deloc, pentru că eu sunt o fire pozitivă, însă, uneori, de milă, o fac. Oamenii care se vaită toată ziua, în loc să vadă partea bună a lucrurilor, te încarcă negativ şi, de obicei, îi elimin din Universul meu.

„Afacerea cu bijuterii merge ca pe roate la New York”

– Ştiu că erai implicată într-o afacere cu bijuterii. Te mai ocupi de ea?

– Afacerea merge în continuare, sunt designer şi imaginea Flusberg New York, compania veche de bijuterii a prietenei mele de la New York, Mădălina Flusberg. După divorţul meu, în loc să stau să aplec urechea la bârfe în România, am plecat în America şi-am preferat să fac ceva constructiv. Din vorbă în vorbă cu Mădălina, a luat naştere prima colecţie, iar acum suntem la a doua. Bijuteriile se vând acum în toată lumea online.

– Ce alte contracte mai ai?

– DVD-ul meu de aerobic este în continuare pe piaţă, a fost în magazinele din toată ţara, iar acum se găseşte pe site-ul meu. Am făcut în vara trecută o conferinţă despre frumuseţe şi mă gândesc că ar fi timpul pentru a doua. Eu îmi anunţ fanii pe Facebook cu toate colaborările pe care le am, pentru că aşa mi se pare corect, ca aceia care adoră şi respectă ceea ce faci să fie primii informaţi. Într-un fel, eu fac în continuare ce am făcut dintotdeauna, dar la alt nivel. Nu mai sunt modelul care mergea la preselecţii să apară într-un catalog. În România, fiind persoană publică, deja există o relaţie între mine şi clienţii mei de 20 de ani, iar când vor să le promovez un produs, mă sună direct, lucrurile sunt mai simple aşa. Am foarte multe colaborări cu branduri din România şi din străinătate şi chiar mă bucur să fac asta. Am deja două şedinţe foto cu bebe în burtică, el a fost cuminte, deci îi place să mă însoţească.

– Ce-ţi doreşti în viitorul apropiat?

– Tot ce-mi doresc se leagă de bebeluş… să fie sănătos, să ne întâlnim la termen şi să fiu o mamă bună. Sunt atât de fericită când îi simt loviturile în burtică, încât poate să se dărâme şi ţara, nimic nu mai contează!

„Ne înghesuiam 6-7 fotomodele într-o cameră şi scriam pe pâine“

– În lumea modellingului există tentaţii mari şi multe vicii cărora nu puţini le cad pradă. Cum le-ai făcut tu faţă?

– În primul rând, într-o lume cu foarte multe femei frumoase sunt şi oameni cu intenţii mai puţin bune. Văzând cum se „degradau” anumite fete şi cum nu aveau nimic, cu toate că erau foarte frumoase, m-a pus pe gânduri. Bine, eu venind şi dintr-o familie săracă, altfel apreciam banul, alt imbold aveam şi altfel munceam. Dar am observat foarte multe femei superbe cu poveşti foarte triste în lumea aceasta aşa glamuroasă cum pare ea. Dacă le vedeai într-un catalog, ziceai că au vieţi fabuloase, dar, în realitate, dacă le vedeai într-un apartament de modele în care stăteam înşirate, în paturi, cinci, şapte fete şi cum ne scriam pe mâncare, asta e pâinea mea, asta e a ta sau când ieşeau seara şi sufereau dezamăgiri, observai că nu e chiar aşa. Tot studiind oamenii din jur, mi-am dat seama că poţi fi fantastică şi deşteaptă şi să rămâi cu nimic, deci mi-a priit că m-am învârtit în lumea aceasta. Poate fi totul o iluzie, toată lumea te invită peste tot, în cluburi, restaurante, eşti în centrul atenţiei, dar când ajungi acasă, în coşmelia ta, constaţi că n-ai nimic. Atunci am realizat că nici viaţa de noapte nu-mi place, şi-am avut noroc că sunt somnoroasă. Eu mi-am dorit să construiesc ceva. M-am concentrat pe fiecare leu câştigat să-l salvez şi pe cum să mă fac plăcută când lucrez, decât să-mi pierd timpul cu iluzii că sunt eu Valentina, mare model, şi să uit că scopul meu e altul în această meserie. M-am ancorat în realitate şi ştiam ce vreau să fac, aşa m-am ferit de tentaţii.

S-a bucurat că nu există Moş Crăciun!

– Care este amintirea ta cea mai dragă din copilărie?

– Când am descoperit că nu există Moş Crăciun, culmea este că pe mine m-a amuzat, nu m-a supărat deloc. Mi s-a părut ilar cum se chinuiau mama şi tata să-mi ascundă cadoul, un telefon de jucărie, sub brad. Atâta s-au forţat să-l aşeze discret, iar eu am urmărit tot spectacolul acela şi m-am distrat copios. Nu mi s-a părut o tragedie că nu există Moş Crăciun, ba chiar m-am bucurat că am cui să-i spun „asta vreau!”

– Care este cel mai bun sfat primit de la părinţi?

– De la tata nu-mi aduc aminte, pentru că a murit când eram mică, dar de la mama a fost să fiu eu însămi. Ea n-a fost genul care să se implice prea tare în viaţa mea. Mi-a spus: „Fă cum vrei, eu sunt alături de tine!” Mi-a dat încredere chiar şi când am plecat în America, la 15 ani, fără un ban în buzunar, şi sunt convinsă că era stresată, dar mereu mă încuraja şi ascundea emoţiile, să nu mi le transmită. Unui copil trebuie să-i dai încredere, că altfel, dacă-l jigneşti şi îi spui că nu este în stare de nimic, îl traumatizezi psihic. Aşa vreau să fac şi eu cu fiul meu, să-i arăt că am încredere în el.

Ponturile unui manechin de succes

– Merge la sală de trei ori pe săptămână;

– După o zi de lucru, îi place să facă o baie fierbinte, cu sare;

– Are un meniu bazat în special pe fructe (rodii), salate, carne bio;

– Face criosaună şi intraceuticals pentru corp;

– Are mereu în casă pudră de argilă, din care, în combinaţie cu portocale şi lămâie, îşi prepară măşti pentru ten

„De multe ori, în spatele unor vorbe urâte sunt frustrările, suferinţa şi tristeţea din viaţa oamenilor care le rostesc“ – Valentina Pelinel