Astazi se implineste un an de la „Colectiv”, iar Romania are inca ranile deschise. Focul a furat atunci 64 de vieti si a mutilat pe vecie destine. S-a schimbat insa Romania de atunci? Poate ca da. Oamenii nu mai accepta cu usurinta aroganta si obraznicia clasei politice si nici nu mai vor compromisiuri. In rest? Spitalele raman insalubre, iar cei care la vremea respectiva au facut de nevoie un pas inapoi au redevenit vocali. Cei care care au supravietuit atunci focului inca isi cauta drumul. Pentru ei de atunci nimic nu va mai fi la fel.
A fost ars in proportie de 60%, a facut stop cardio-respirator si medicii l-au salvat la limita. A stat in coma aproape doua luni si s-a trezit de Anul Nou. Iar toate acestea i s-au intamplat la doar 15 ani. Pavlos a intrat in Colectiv atunci cand viata i se parea mai frumoasa ca oricand. Dar a iesit de acolo, mutilat. Si-a salvat prietenul in scaun cu rotile, insa el nu va mai fi niciodata la fel. L-am vizitat in Belgia, acolo unde se afla de un an incoace. Traieste zi de zi cu speranta ca totul este doar un cosmar si ca intr-o dimineata se va intoarce la viata pe care o avea inainte.
„Sunt Pavlos, am 16 ani si sunt adeptul muzicii rock din 2008. Trebuia sa fie o seara foarte misto. Si a fost amuzanta pana intr-un punct. M-am trezit in Romania, la spital, tot in seara aia, ca plangeam dupa o sticla de apa si nu puteam sa deschid ochii, fiindca ma dureau foarte tare. Deliram si le-am spus asistentilor: ce frumosi sunteti! Si atunci mi s-a spus ca si eu sunt foarte frumos. Si eu am raspuns ca n-o sa mai fiu”, a povestit Pavlos.
Ce trebuie sa fi fost oare in inima unui copil aflat in clubul Colectiv, in seara de 30 octombrie? Este greu de imaginat. Trecusera doar trei saptamani de cand Pavlos implinise 15 ani, iar concertul Goodbye to Gravity era un vis implinit. Mergea alaturi de cei mai buni prieteni, Laur si Mihai.
Pavlos Popovici, supravietuitor Colectiv: „Ne-am indreptat in jurul orei 7:20 spre Mihai, sa ne duca tatal lui cu masina. Mihai este orietenul nostru in scaun cu rotile. Il cunosc de 12 ani de zile. 12 ani de prietenie…”
Nu stia ca avea sa fie noaptea care ii va schimba viata. Era fan Goodbye to Gravity si ii cunostea pe baietii din trupa.
Pavlos Popovici, supravietuitor Colectiv: „Cu cateva zile inainte vorbisem cu Alex Pascu si l-am intrebat la cat sa vin. I-am explicat: uite, am un prieten, vreau sa vin sa stau cu el in fata, sa vada concertul ca lumea si mi-a zis el o ora anume la care sa vin si de aia am prins eu locuri, zic eu, preferabile, in fata. Ne-am intalnit cu solistul, cu Andrei Galut, pe care il cunosteam si ne-a ajutat el sa il bagam pe Mihai in club, din cauza faptului ca era un container de care trebuia sa trecem cu carutul.”
Dupa cateva piese, de care s-a bucurat din plin alaturi de prietenii sai, la fel ca toti cei din club, Pavlos incepea o lupta cumplita pentru supravietuire.
„Eu ma gandeam ca e o flacara mica, o s-o stinga careva, doar n-o sa murim acum. Si am vazut ca flacara urca pe tavan, m-am uitat la Laur, in spate, el s-a uitat la mine, ne-am uitat amandoi catre carut si am facut semn: hai spre usa, ca aici nu mai e distractie deja”, povesteste Pavlos. „Laur tragea cu spatele din fata carutului, eu impingeam din spatele lui. Si Laur m-a ajutat sa-l duc pe Mihai pana in container. Daca nu era Laur, eu eram mort”, mai spune el.
Pavlos nu a iesit din club fara Mihai. „Ne-a trantit focul, pe Laur nu l-am mai vazut. In fata mea era un perete de oameni. Eu am cazut peste oameni. Cred ca asta a fost ghinionul meu, sa nu cada nimeni peste mine, ca astfel am ajuns foarte ars pe spate. Am avut un moment in care ma gandeam: frate, uite, scuip foc pe gura. Si chiar scuipam foc pe gura. Mi se parea ca sunt asa, ca un dragon. L-am auzit pe Mihai cum tipa dupa mine si am spus: ba, poate mor eu. El n-are voie sa moara aici. Nu m-a lasat inima sa-l las acolo. Am dat carutul la o parte si dupa l-am luat in brate. Asta e partea cea mai terorizanta pentru mine. A trebuit sa calc oameni in picioare ca sa ies de acolo si imi pare mai mult decat rau. Efectiv eu nu stiu daca mi-am calcat oamenii acolo, prieteni sau… oameni care nu meritau pasii mei calcati pe capul lor. Si nimeni nu merita asta, dar a fost o lipsa de alegere”, spune Pavlos.
Cu o putere nebanuita, a reusit sa iasa cu Mihai in brate si sa il predea unor oameni de la salvare. Apoi a ajuns si el la o asistenta: „Fa ceva, ca ma doare. Si atunci mi s-a taiat filmul.”
Intre timp, parintii aflasera ca in Colectiv a avut loc un incendiu. Adrian Popovici, tatal lui Pavlos: „M-am dus la club. Acolo, cand am ajuns, am gasit calvarul vietii. Mi-au zis doar cei decedati mai erau in club.”
L-au cautat in toate spitalele, degeaba. Peste cateva ore, un prieten l-a gasit la Elias, ultimul spital in care parintii nu ajunsesera.„Cand m-a intrebat: Cum il mai cheama? Deja am simtit asa, ca acolo e. Am zis: Pavlos Gabriel. Mi-a spus: veniti aici, ca l-am gasit. Si de atunci, a inceput calvarul…”, spune tatal adolescentului.
Medicii de la Elias i-au spus ca starea lui Pavlos e grava. Iar unul dintre ei i-a recomandat sa il mute la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu”. La „Grigore Alexandrescu”, Pavlos a fost vizitat peste cateva zile de seful Sectiei de Arsi de la Spitalul Militar din Belgia. „Povestea mea cu Mihai l-a impresionat foarte tare si cred ca asta a fost bafta mea. Sa am o poveste de genul asta, ca sa pot trai din nou”, spune Pavlos.
Intre timp, pe strazile din Romania, oamenii cereau schimbarea. Pavlos, alaturi de alti sapte pacienti romani, a fost transferat, pe 7 noiembrie, la Bruxelles. Acolo, la aterizare, a facut stop cardio respirator si medicii au reusit sa il salveze la limita, dupa 40 de minute de resuscitare. A fost cel mai dificil caz, spun medicii belgieni. Avea arsuri pe 60 la suta din suprafata corpului. In plus, din spitalele noastre plecase cu bacterii extrem de rezistente.
A stat in coma indusa aproape doua luni, iar parintii au trait fiecare zi cu gandul ca ar putea fi ultima pentru copilul lor.
Tatal: 24 din 24 numai cu el…
Pavlos: 24 din 24… Nu mai scapam unul de altul.
Tatal: Din 16 decembrie am fost internati amandoi.
Pavlos: Pe el trebuia sa il bage la neuro, practic. (rade)
Cand s-a trezit prima data, socul a fost cumplit. „Am facut un atac de panica. Strigam dupa asistent, nu venea nimeni. Si nu stiam eu ca aveam un buton pe care apasam ca sa vina asistentul. In momentul ala am spus: gata, cred ca am scapat din Colectiv si mor aici”, spune Pavlos.
Intr-o lume dreapta, de Craciun, copiii ar trebui sa fie acasa, langa brad. Prietenii sai, Laur si Mihai, au fost mai norocosi. In noaptea de Craciun, Pavlos intra din nou in coma. S-a mai trezit apoi de Revelion. „Doctorul mi-a spus: Happy New Year si eu i-am spus: aha… Si dupa, m-a pus la geam sa vad artificiile si n-am realizat pe moment ca era cu adevarat Anul Nou. Si ma uitam pe geam si ma gandeam: ce dracu, ma, astia sunt tampiti, cum sa dea cu artificii la 12 noaptea? A inceput alt an. Practic, cam aia e noua mea zi de nastere”, spune Pavlos.
Noul Pavlos avea sa traiasca momente cumplit de dureroase. „La cateva zile dupa ce m-au scos din coma definitiva, am facut o baie la care nu m-au adormit, fiindca nu mai aveau voie sa-mi dea anestezic. Si-am facut baie cu cap, maini, picioare, spate deschis. Rani deschise. Carne vie aproape. Ma rog, grefe, pe unde erau puse. Si tin minte ca am plans pana am lesinat de durere. Tot la baia aia tin mine ca mi-am vazut si mana. Mi-am vazut mana stanga, care era proaspat grefata pe partea asta a antebratului si grefa era rosie, avea insulite de sange prin ea. Si m-am speriat teribil si am zis: e imposibil ca aia sa fie mana mea. Si am inceput sa plang… Mi-am vazut picioarele, care erau… erau razuite. Ca sa imi puna piele de pe picioare pe maini sau unde mai era nevoie. Si am intrebat: o sa mai arate ca zona asta, unde era ca pielea mea, practic, normal si mi-au spus ca nu. Si atunci am facut, asa, o cadere nervoasa”, povesteste cosmarul prin care a trecut.
A reusit sa mearga mai departe. Doar el stie, insa, ce durere sta in spatele zambetului sau. „La cateva zile distanta am vazut si ca mi-au fost taiate doua degete si atunci am intrat in depresia care m-a macelarit foarte foarte multa vreme. Cred ca sufletul m-a durut cel mai tare si ma doare mai mult decat tot la ora asta”, a mai spus Pavlos.
La un an distanta de la Colectiv, Pavlos se afla tot in Belgia. Nu stie numarul operatiilor suferite si nici cate il mai asteapta. Nu mai poate canta la tobe, dar spera sa isi recapete mobilitatea degetelor. Pana atunci, isi alina durerea cu muzica pe care o iubeste. Locuieste in blocul supravietuitorilor, alaturi de alti sase raniti din club. „Prea linistita zona. De multe ori e enervant de linistita. Nu e caine in casa, nu sunt prietenii mei din Romania aici, nu pot sa fac ce faceam inainte. Nu pot sa merg sa merg la liceu. E totul diferi si doare. Inca vreau sa cred ca e un cosmar tot ce mi se intampla si ca nu e nimic real”, spune Pavlos.
Pentru cosmarul lui Pavlos, al celorlalti raniti si al parintilor care si-au pierdut copiii, nu a platit, deocamdata, nimeni. „Oamenii care au murit de bacterii in spitale sunt dovada deplina a nepasarii totale. Si e tragic. S-au pierdut oameni de valoare. Toata clasa politica e de vina. Stiti vorba aia, de la cap se impute pestele? Lumea trebuia sa deschida gura. Se stie de peste 20 de ani ca sistemul medical e varza. Se stie de peste 20 de ani ca suntem condusi de niste hiene corupte”, spune Pavlos.
Pavlos este clasa a X-a si tine pasul cu scoala de la distanta. Viseaza ca intr-o buna zi sa devina student la Istorie si sa traiasca intr-o tara normala. Pana atunci, are nevoie de operatii pentru reconstructia urechilor, fetei si pentru recuperarea mainilor. Si trebuie sa se descurce cum poate.
Pavlos Popovici, supravietuitor Colectiv: „Cred ca singura mea dorinta e sa revina totul la normal. O viata normala. Sper ca nu cer prea mult.”
Citeşte mai mult pe stirileprotv