Mihai Constantinescu împlinește pe 4 ianuarie 73 de ani
Da, Mihai Constantinescu, cantautorul de mare succes al anilor ’80, cu plete și chitară, care a cântat și încântat generații întregi începând din decada 1960-1970, a ajuns la 73 de ani. Pe 4 ianuarie este ziua sa de naștere. Timpul, „marele vindecător de suflet, dușman de trup și neiertător de atoatecuprinzător” (Arsenie Boca), nu l-a „sărit” nici pe „cântărețul copiilor și al iubirilor fără vârstă” (Marius Țeicu), i-a încărunțit și rărit pletele și piesele, i-a îngreunat chitara și i-a pus sac mare și greu, plin cu amintiri, în spate.
Un visător sensibil și melancolic, chiar un idealist, care luptă cu patima artistului dăruit pentru valorile în care crede, pentru creația sa, pentru publicul său, căruia mereu i-a oferit spre evadare „o lume minunată”. O lume minunată, în care veți găsi nu numai copii, ci tot ce veți dori. O lume minunată a cântecului, a șlagărului mai bine zis, pentru că asta ne-a dăruit Mihai Constantinescu: o lume de șlagăre. Care se fredonează și astăzi, când Artistul împlinește 73 de ani. Delectați-vă cu imaginile Artistului la diferite vârste din GALERIA FOTO!
Puțini lume știe că „la bază”, cum se spune, Mihai Constantinescu este… profesor de sport! A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport din București în 1973. Cu un an înainte, însă, termina Școala Populară de Artă, clasa Florica Orăscu. Mare pasiune a vieții ale, muzica, l-a adus, în copilărie, în rândurile corului de copii al Radiodifuziunii, iar în 1964 făcea parte din cunoscuta formație „Mondial”. În acea perioadă i-au apărut și primele piese, „Păpușa” sau „Anotimpuri”. A apărut în spectacole de revistă la Casa Studenților „Grigore Preoteasa” din București.
A mai cântat cu „Dixie ’74” și „Modern Group” al lui Petre Magdin, în care acesta cânta la trompetă, Marcel Dragomir la saxofon, iar Marius Țeicu la pian. În 1971 a debutat la TVR, într-un spectacol de varietăți. În 1975, compoziția sa „Am visat”, interpretată de Corina Chiriac, obținea Premiul III la Festivalul Șlagărelor de la Dresda. În 1981, cântecul „I.E.F.S ura!” câștiga festivalul național „Șlagăre în devenire”. A fost unul dintre cei trei cântăreți consacrați de Titus Munteanu într-un „trio formidabil” mult îndrăgit de public în anii ‘80, alături de Olimpia Panciu și Marius Țeicu.
Melodiile sale sunt arhi-cunoscute, de la „O lume minunată” la „Un zâmbet, o floare”, „Hai să cântăm”, „Cu creionul pe hârtie”, „Hei copilărie”, „Noi vrem iubire”, „Vino pe strada mea”, „Vacanță”, „Un simplu om”, „Sus în deal”, „Pisicuța”. Un mare succes a avut cu piesele „De-am greșit…” sau „Iubiți și câinii vagabonzi”.
Mihai Constantinescu a sărbătorit 40 de ani de carieră artistică în noiembrie 2009, printr-un spectacol la Sala Palatului, numit, nici nu se putea altfel, „O lume minunată”, la care au fost prezente multe nume importante din lumea artistică, precum Margareta Pâslaru, Angela Similea, Mirabela Dauer, Mihaela Mihai, Mădălina Manole, Marina Florea, Anca Țurcașiu, Andreea Bălan, Alexandru Arșinel sau Gheorghe Gheorghiu și nu mai puțin de 4.500 de spectatori.
În 2011 Mihai Constantinescu și-a lansat colecția de albume „Parte din viața mea”, 4 discuri cu melodiile anilor ’70,’80,’90 și 2000. În 2012 a fost recompensat de Ministerului Culturii și Cultelor cu Diploma de Onoare în cadrul Galei Muzicii Ușoare „O zi printre stele”. Tot în 2012, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România i-a editat un caiet de cântece, selectate din șlagărele lansate în cele peste 4 decenii de activitate artistică. În 2013, lui Mihai Constantinescu i s-a decernat „Discul anului” la secțiunea „Divertisment” din cadrul celei de-a XXIV-a ediții a premiilor anuale ale revistei „Actualitatea Muzicală” a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
Mihai Constantinescu a fost, și este, un artist foarte iubit de public, în special de cel feminin. A fost asaltat de admiratoare și nu a „putut” să le… refuze pe toate. Viața sa romantică a fost tumultoasă, dar marile iubiri au fost 3: prima sa soție, Mihaela Constantinescu, cunoscuta cântăreață Anastasia Lazariuc, originară din Republica Moldova și actuala soție, Simona Secrier, fostă membră a trupei Etno.
„Nu mi-am dorit niciodată foarte mult. Mi-am dorit întotdeauna decență. Eu consider că asta este dorința de a trăi normal, e un drept pe care îl avem cu toții. Ce înseamnă o viață normală? Să ai unde locui, să ai o mașină cu care să te poți mișca, să ai atâția bani cât să nu consideri că ești bogat. Să ai exact atât cât, practic, îți trebuie. Pentru că, știm cu toții, atunci când părăsim lumea asta nu luam cu noi nimic, și-atunci de ce ar fi asta important? Important e ce lăsăm, nu ce luăm. Și lăsăm doar ceea ce spiritul nostru a hotărât să lase. Pentru că materialul se distruge după o perioada de timp, oricât ar fi de valoros. Însă spiritul poate rămâne multă, multă vreme” – Mihai Constantinescu
„Lumea artistică de azi este la fel de schimbată cum este totul în jur. Nimic nu mai poate fi comparat cu ce a fost înainte de ’90. Nimic nu mai e cum a fost cândva, odată. Asta nu e nostalgia comunismului, ci nostalgia unei perioade în care lucrurile aveau o altă desfășurare. Și nu vizez politicul, nu la asta mă refer. Relațiile dintre oameni erau altele. Ne plăceam nu pentru că aveam relații, mașini și conturi în bancă, ne plăceam pentru că ne plăceam. Ne iubeam că ne iubeam. Vorbeam și ne căutam la telefon pentru că așa simțeam, fără niciun fel de interes în spate. Azi, toate lucrurile merg pe principiul «Ce-mi dai ca să-ți fac un serviciu? Îmi dai ceva, bine. Nu? La revedere!». Lumea s-a schimbat total. Nimic nu există fără un interes major”– Mihai Constantinescu
„Eu cred că muzica asta de azi nu va rămâne pentru simplul motiv că nu are substanță. Nu are melodie, nu are mesaj. Poate hip-hopul are un mesaj, asemănător cu muzica hippie, care avea un mesaj social. Însă aceea avea melodie, asta n-are nimic. E o mare diferență între a vorbi și a cânta. Și este esențial ca muzica să aibă, în primul rând, melodie, pentru că aceea este cea care îți rămâne în minte și-ți amintește, peste ani, de o întâmplare anume, de o întâlnire în viață, de un moment mai bun sau mai puțin bun” – Mihai Constantinescu