Ion Cristoiu a mai trăit vremuri similare cu pandemia de coronavirus
Ion Cristoiu a discutat cu un vechi preten despre pandemia de coronavirus și ambii au ajuns la concluzia că au mai trecut prin situații relativ asemănătoare.
Celebrul gazetar a trecut pe lista calamităților care au avut loc pe timpul vieții sale și accidentul nuclear de la Cernobîl.
”Mai zilele trecute, un cunoscut, cam de vîrsta mea, se declara fericit că după August 1968, după Inundaţiile din mai 1970, după Cutremurul din 1977, după Evenimentele din decembrie 1989, după Prăbuşirea Turnurilor din 2001 şi după Războiul din Golf din 2003, a apucat să trăiască şi Criza coronavirus.
L-am corectat: Trebuie să adaugi şi Explozia de la Cernobîl din 26 aprilie 1986. Pe 1 mai 1986, Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR s-a întrunit într-o şedinţă de urgenţă pentru a discuta despre efectele catastrofei în România. S-a decis informarea populaţiei şi s-au luat o serie de măsuri menite a contracara contaminarea”.
Despre atmosfera de atunci Ion Cristoiu a scris o carte, un soi de jurnal dedicat cu deosebire reacţiei românilor la pericolul contaminării.
”Ca urmare a exploziei nucleare de la Cernobîl, Comitetul Naţional Pentru Supravegherea Mediului Înconjurător a dat publicităţii un Comunicat anunţînd creşterea radioactivităţii peste nivelul normal. Nu se spune care e nivelul normal. Drept urmare, nu se ştie cît de mult a crescut radioactivitatea. Important e că a crescut cu mult peste nivelul normal.
Se dau imediat şi sfaturile de rigoare: să nu se consume apă din rîuri, să nu se stea prea mult în spaţii deschise, legumele şi fructele să fie bine spălate înainte de a fi consumate, iar populaţia pînă la 18 ani va primi iodură de potasiu.
Cerul, arborii, iarba, norii uşori, de primăvară, sînt aceeaşi: calmi, văzîndu-şi de ale lor. Nimic nu s-a schimbat în vasta natură din jur. Primăvara nu s-a lăsat iradiată. Doar nouă, celor care am citit Comunicatul, ni se pare că lucrurile nu mai sînt ca înainte.
Verdele frunzelor e acelaşi ca şi astă primăvară, ca în toate primăverile care se succed în acest colţ de lume cu o precizie cibernetică. Nouă însă ni se pare că un strat cenuşiu (ce mai încolo şi încoace, praf radioactiv!) încarcă frunzele, făcîndu-le să se aplece uşor către pămînt.
Ceapa, ridichiile, salata sînt la fel ca anul trecut. Nouă însă ni se pare, mîncîndu-le, că, deşi le-am spălat, simţim între dinţi sicîitoarele particule de praf radioactiv.
Totul, deci, ni se pare schimbat: aerul, în care credem că plutesc, asemenea unor firişoare de nisip, particulele prăfoase; iarba, pe care bănuim o peliculă de praf, astfel că, lungindu-te pe o peluză, rişti să te umpli din cap pînă în picioare.
Cu această ocazie se descoperă că toată lumea are cunoştinţe care lucrează în domeniul nuclear. Fraţii, cumnaţii, verii, unchii şi nepoţii, toţi, pare-se, sînt responsabili cu radioactivitatea şi dau rudelor informaţii precise despre nivelul şi efectele acesteia.
Uriaşe cozi la Cico şi apă minerală, deşi unii cred că radiaţiile trec şi prin sticlă. A venit izotropul! strigă la Farmacia din Pantelimon o tînără clientă. Deşi iodura de potasiu se administrează numai copiilor, mulţi adulţi şi-au făcut rost de importante stocuri de pastile.
Se spune că activul de partid şi de stat a fost convocat la sedii pentru a i se administra un medicament antiradioactiv special, mult mai puternic decît iodura de potasiu. Hai să facem gîl, gîl, gîl/ Să scăpăm de Cernobîl/ – circulă prin crîşme o strigătură. În sfîrşit, şi un efect pozitiv al radiaţiilor: În Bucureşti, pentru prima dată în ultimii ani, se udă străzile!”, a scris Cristoiu.