Interzis la Crăciun! Țările în care nu este permisă marea sărbătoare a Creștinătății
Toată creștinătatea de pe Pământ se bucură și prăznuiește nașterea Mântuitorului Iisus Hristos pe 25 decembrie. Sfânta zi de Crăciun în care, cum spun colindele din străbuni, „într-un mic sălaș din acel oraș, s-a născut Mesia”, acel oraș fiind Betleem, în vechime denumit Viflaim, uneori scris Bethleem sau Bethlehem, la 10 kilometri sud de Ierusalim, aflat acum sub administrarea Autorității Palestiniene.
Nu în toate țările lumii Crăciunul este o mare sărbătoare, evident, pentru că există religii care au alte divinități la care se închină, nu Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, ca la creștini. Mai mult, există țări în care sărbătorirea Crăciunului, ba chiar bucuria de Crăciun sunt strict interzise sub amenințarea unei pedepse cu închisoarea. Este vorba de țări musulmane fundamentaliste.
Similar cu Crăciunul creștin, alte religii sărbătoresc Hanukkah, la evrei, Ramadam şi Ashura, la musulmani, Omisoka la japonezi sau Bodhi Day la budişti. În statele arabe din Orientul Mijlociu Crăciunul este interzis, iar cei care nu respectă legea riscă ani grei de închisoare.
În Brunei, de exemplu, „necredincioșii” care sărbătoresc public nașterea domnului Iisus Hristos sunt aspru pedepsiți și încarcerați pentru o perioadă care poate ajunge la 5 ani. Sultanul Kebawah Duli Yang Maha Mulia Paduka Seri Baginda Sultan Haji Hassanal Bolkiah Al-Mu’izzaddin Waddaulah ibni Almarhum Sultan Omar Ali Saifuddien Sa’adul Khairi Waddien (cunoscut, pe scurt, ca Hassanal Bolkiah), al 29-lea Sultan al Bruneiului şi prim ministru al Brunei Darussalam, este convins la cei 72 de ani ai săi că numai așa supuşii săi musulmani, supuși Şariei din 2014, vor fi feriţi de infuența nefastă a creștinismului.
Oricare manifestare religioasă publică în afara celor musulmane, este interzisă şi „contravenienții” sunt aspru sancţionați potrivit prevederilor unui Cod Penal impus în 2014. Iar imamii îi sfătuiesc,ca să folosim un termen blând, pe dreptcredincioșii musulmani să nu cumva să rişte alăturându-se celor care sărbătoresc Crăciunul pentru că asemenea „rătăciri îi pot îndepărta de dreapta credinţă în Allah, unicul și atotstăpânitorul muritorilor. Musulmanii care urmează obiceiurile creștinismului sau folosesc simbolurile sale religioase, cum ar fi crucea, lumânările aprinse, pomul de Crăciun, cântecele religioase, felicitările de Crăciun și decorațiile sunt împotriva credinței islamice”.
Creștinii din Brunei, aproximativ 10% din cei 429.000 de cetăţeni ai regatului, au permisiunea, însă, de la Luminăția Sa Sultanul Hassanal Bolkiah (altfel unul dintre cei mai bogați oameni din lume, cu o avere de peste 23 de miliarde dolari, care își permite și duce o viață de lux, cu multe abateri de la litera strictă a Koranului, în special în ceea ce privește „consumul” de… femei!) să se bucure și să celebreze Crăciunul în familie, ascunși în casă și după ce au depus o cerere în acest sens!
Sub conducerea unuia dintre cele mai dure regimuri în ceea ce privește religia islamică, Arabia Saudită a interzis cu strictețe, complet, Crăciunul. Nimeni, musulman sau nu, nu are voie nici măcar să cumpere și să facă schimb de cadouri. Poliția este deosebit de activă în luna decembrie pentru a opri activitățile „ilegale” care ar putea aminti măcar de Crăciun. În niciun magazin nu este permisă comercializarea obiectelor legate de Crăciun.
Orice încercare de deschidere spre alte religii se ciocnește de rezistența imensă, adânc înrădăcinată în zonele fundamentaliste. Creștinii care aleg să trăiască în Arabia Saudită trebuie să se obișnuiască din timp cu realitatea că liderii religioși musulmani fac legea, taie și spânzură, la figurat, în țară, iar viața nu este deloc ușoară pentru non-musulmani.
În China, Crăciunul este doar o altă zi de lucru. China comunistă este, oficial, stat ateu, așa că sărbătorirea Crăciunul a fost, la un moment dat, complet interzisă, la fel ca și creștinismul. În timp, însă, chiar dacă guvernul mai impune încă restricții împotriva Crăciunului „occidental”, în marile orașe din China, magazinele și zonele comerciale se îmbracă în decembrie în culorile Crăciunului. Moș Crăciun, brazi împodobiți de Crăciun și colinde occidentale se aud peste tot.
Dar asta nu pentru că s-ar celebra marea sărbătoare a creștinătății, ci pentru că mulți chinezi, care numai creștini nu sunt, iau această perioadă a anului doar drept o „perioadă tematică la nivel comercial”, un fel de Ziua Îndrăgostiților. 25 decembrie este o zi de petrecută cu prietenii, nu cu familia, și, în general, este, hai să zicem sărbătorită prin ieșitul la film, la cumpărături sau la plimbare împreună cu „jumătatea”. O zi romantică celebrată cu cadouri. În afara orașelor mari, în satele chinezești, Crăciunul, practic, nu există, dar în regiunile cu statut special, foste „capitaliste”, ca Macao, Taiwan și Hong Kong, Crăciunul este sărbătoare oficială.
Puterea comunistă o consideră, însă, „revendicarea culturală a modernității asociată cu Occidentul, inamicul valorilor patriotice” . În 2014, Academia Chineză de Științe Sociale a scos o carte pentru a defini în detaliu și a trage un semnal de alarmă asupra „celor mai serioase provocări” care apar în țară, în mod special asupra a patru dintre ele:
Iar 10 doctoranzi chinezi de la Facultatea de Istorie a Universității din Beijing au dat publicității un articol în care au analizat și au înfierat cu mânie proletară fenomenul denunțat ca „frenezia de Crăciun”, cerând poporului chinez să respingă hotărât, strâns unit în jurul partidului comunist, această sărbătoare. Vi se pare cunoscută abordarea problemei?
De la instaurarea comunismului în partea de nord a peninsulei coreene, la începutul anilor 1950, orice tip de activitate și cult creștin au fost complet interzise. Dictatura clanului Kim, pornind de la „tătuca” atât de venerat, Kim Ir Sen, ține și acum în închisori sau lagăre de concentrare între 50.000 și 70.000 de creștini pentru vina de neconceput că au îndrăznit să-și practice credința.
În 2016, dictatorul Kim Jong-Un a făcut a mai făcut un pas spre victoria comunismului în Coreea de Nord, nici vorbă de persecuție religioasă, cum susțin puterile imperialiste din Occident: nu numai că a întărit interdicția de sărbătorire a Crăciunului, ci a hotărât în marea sa înțelepciune ca în noaptea de 24 spre 25 decembrie poporul muncitor nord coreean să comemoreze nașterea… bunicii sale, Kim Jong-Suk! Neînfricată luptătoare comunistă împotriva agresorilor japonezi venerată ca „Sfânta Maică a Revoluției”…
Somalia s-a luat după Brunei și Crăciunul a fost complet interzis – ca și Revelionul!, – pentru că „toate evenimentele legate de aceste sărbători sunt contrare culturii islamice și amenință credința musulmană”, conform declarației șeicului Mohamed Khayrow de la Ministerul Problemelor Religioase. Iar Consiliul Religios Suprem al Somaliei a avertizat asupra riscului unor atacuri teroriste ale grupului jihadist Al-Shabab împotriva tuturor celor care îndrăznesc să sărbătorească Crăciunul.
Din 2013, puterea islamică din această țară din Asia Centrală a interzis mai întâi filmele care au ca subiect Crăciunul. Apoi, în 2015, autoritățile au interzis și brazii de Crăciun, și darurile date copiilor în școli. Crăciunul a încetat să mai existe în Tadjikistan. Mai mult, Ministerul Educației, care se conduce strict după principiile islamice a interzis focurile de artificii, mesele festive, schimburile de cadouri și colectarea de bani pentru sărbătorirea Anului Nou!