Gheorghe Turda a fost părăsit de iubita mai tânără! Cum i-a dat papucii Nicoleta Voicu
Gheorghe Turda și Nicoleta Voicu și-au spus adio! După un an de dragoste cu năbădăi, iubita cântărețului se desparte de acesta printr-o postare pe o rețea de socializare. Nicoleta Voicu este mai tânără decât Gheorghe Turda cu 23 de ani.
„De astăzi își va atinge sau nu scopul fiecare dintre noi separat”, a spus Nicoleta Voica despre despărțirea de Gheorghe Turda. Interpreta de muzică populară este pasionată de poezie și i-a compus lui Gheorghe Turda un poem care exprimă sentimentele pe care le are în aceste momente grele din viața sa.
Poezia se numește „Singurătatea ucide” și îi este dedicată generalului de brigadă în rezervă, Gheorghe Turda. Cântăreața a scris 13 strofe, care au trimiteri directe către Turda. Cei doi s-au cuplat la finele anului 2017, la scurt timp după ce ambii ieșeau din căsnicii eșuate. Mai jos găsiți poezia pe care artista a scris-o pentru cunoscutul și iubitul cântăreț:
„Singurătatea ucide!” Gheorghe Turda
De astăzi își va atinge sau nu scopul pentru fiecare din noi…separat.
” Calcam pe stelele de jos „
Totul are un început:
” A fost o dată, nu de mult! „
A fost destinul scris așa,
Să fiu și eu iubita ta.
Era o zi de toamnă rece,
Berzele dădeau să plece.
Salcamul frunza-si scutura,
Eu făceam pași prin viața ta.
Ne-am întâlnit, era frumos,
Calcam pe stelele de jos.
Calcam pe stele căzatoare ,
Dorința imi era arzătoare.
Pe stradă, oameni cam puțini.
Noi ne plimbam printre straini.
Doar mâinile se cunosteau,
Discret, iubirea și-o trăiau.
Ascunse-n buzunarul tău,
Simțeam că esti puțin al meu.
Păseam trimida…si tăcută,
Eram ca o necunoscută.
Timpul clipele -si numara,
Pân’ a ajuns la ultima.
Tu ți-ai văzut de drumul tău.
Eu il pierdusem pe al meu.
Luam pustiul după mine,
Oriunde nu eram cu tine.
Aveam cu mine lumea toată,
De mă sărutai…o dată.
Dar după multe vorbe dulci,
Dă Dumnezeu cât poți să duci.
Și rupe iar destinu’-n două,
Si scrie o poveste nouă.
Și-am luat-o iar de la- nceput,
Totu-mi era necunoscut.
Tu imi vorbeai despre trecut,
Desprins parcă dintr-un film mut.
Apoi, au fost atât de multe,
As scrie rânduri, multe rânduri.
A fost minciună si-adevăr,
Au fost cuvinte care dor.
Au fost si clipe de-asteptare,
A fost răbdare, nerăbdare.
Au fost plecări si reveniri,
Eram iubiți, eram străini.
Cand nu erai, erai mai mult
In tot ce era pe pământ.
Erai in aer, apă, foc
Erai in clipa de NOROC.
IUBIREA multe te învață,
A fost o lecție de viață.
Si de m-aș mai naște-o dată,
Te- aș pune in cuvantul SOARTĂ.
Nicoleta Voicu.”