Dirijorul german Kurt Masur, decedat sâmbătă la vârsta de 88 de ani, a fost unul dintre cei mai aclamaţi maeştri ai baghetei din întreaga lume. Muzicianul a fost dublat de un umanist angajat care a contribuit la căderea paşnică a Zidului Berlinului, comentează AFP.
„Cu profundă tristeţe scriu în numele familiei Masur şi al Filarmonicii din New York că, la 19 decembrie 2015, a încetat din viaţă Kurt Masur, directorul nostru muzical între 1991 şi 2002 şi, ulterior, director muzical emerit”, a anunţat sâmbătă Matthew VanBesien, preşedintele orchestrei filarmonice care îi datorează lui Masur faptul că şi-a regăsit strălucirea pe firmamentul orchestrelor simfonice, după mai mulţi ani în umbră.
Kurt Masur, care a anunţat în 2012 că suferă de maladia Parkinson, a încetat din viaţă la Greenwich, în Connecticut (nord-estul Statelor Unite), potrivit cotidianului New York Times.
Kurt Masur s-a născut în Silezia la 18 iulie 1927. Regiunea aparţinea la acea dată Germaniei, însă a fost anexată la Polonia după Al Doilea Război Mondial.
De tânăr, lui Masur i-a plăcut muzica şi a studiat pianul, orga, violoncelul şi chiar instrumentele de percuţie. Însă o rană la tendonul mânii drepte l-a forţat să aleagă dirijatul.
După ce a fost înrolat cu forţa în Wehrmacht şi trimis în Olanda, el studiază dirijatul şi compoziţia la Conservatorul din Leipzig.
Din 1955, este numit director titular al Filarmonicii din Dresda, în Republica Democrată Germană (RDG), şi devine unul dintre cei mai cunoscuţi şefi de orchestră ai Germaniei comuniste.
Director al orchestrei Gewandhaus din Leipzig între 1970 şi 1996, Kurt Masur a străbătut întreaga lume, dând aproape 1.000 de concerte de ambele părţi ale Cortinei de Fier — inclusiv în Statele Unite, din anii 1970 — şi adăugând în panteonul culturii înregistrările celor mai mari simfonii.
Gewandhaus „îl plânge” pe „Kapellmeister”-ul său, se poate citi pe pagina de internet a celebrei orchestre unde a fost postată o fotografie a dirijorului.
La mult timp după reunificarea Germaniei, el a explicat că „a trăit într-un stat în care ţi se spunea fără încetare ce era bine pentru tine, ce era rău şi unde, mai presus de toate, se încerca prezentarea Vestului ca o realitate înfricoşătoare”. Cel care nu era deranjat să îi strângă mâna liderului est-german Erich Honecker de fiecare dată când acesta asista la concertele sale, a recunoscut însă că şi-a dat seama târziu de această opresiune intelectuală.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET