De ce e bine să mergi cu "Sorcova": semnificațiile acestui obicei
Colindul „Sorcova” este unul dintre cele mai vechi obiceiuri păstrate în România de Anul Nou alături de umblatul cu Ursul sau Capra, „Pluguşorul” și „Semănatul”. În urmă cu mai bine de o sută de ani, se colinda cu o mlădiță înmugurită de măr, pe care colindătorii o puneau în apă încă din noaptea Sfântului Andrei și o țineau în casă, la geam. Și, datorită căldurii, aceasta înflorea până în ziua Sfântului Vasile, respectiv pe 1 ianuarie, când oamenii îi primeau pe cei care veneau să le facă urări de Anul Nou. Cuvântul „sorcovă” este de etimologie bulgară „surov” și înseamnă „verde fraged”, care face aluzie la ramura abia îmbobocită.
În prezent, acest mic detaliu esențial este foarte rar întâlnit în satele din țara noastră. Motivul: tradiționala sorcovă a fost înlocuită cu un băț împodobit cu flori din hârtie colorată. Aceasta este considerată de prichinei ca fiind o baghetă cu ajutorul căreia pot oferi sănătate, tinerețe și vigoare gazdelor care le deschid ușa. În unele zone din România, există superstiția potrivit căreia sorcovitul poate reprezenta și un prilej de a blestema.
În imaginea de mai jos puteți citi sau… să vă reamintiți versurile vechi ale colindului „Sorcova”, dar și altele dintr-o urare care se face de Anul Nou.
O altă variantă a textului este următoarea: „Sorcova, vesela,/Să trăiți, să-mbătrâniți,/Ca un măr, ca un păr/Ca un fir de trandafir./Ca merii, ca perii,/În mijlocul verii;/Ca vița de vie/La Sfântă Mărie/Tare ca piatra,/Iute ca săgeata/Tare ca fierul/Iute ca oțelul./Vacile lăptoase,/Oile lânoase,/Porcii unsuroși/Copii sănătoși/Câte cuie sunt pe casă/Atâția galbeni pe masă./La anul și la mulți ani!/Să trăiți, să ne dați bani…”.
O a treia versiune a colindului „Sorcova” sună așa: „Sorcova,/Vesela,/Peste vară,/Primăvară,/Să trăiți,/Să-mbătrâniți. Să-nfloriți,/Să mărgăriți,/Ca un măr,/Ca un păr,/Ca un fir/De trandafir./Tare ca piatra,/Iute ca săgeata,/Tare ca fierul,/Iute ca oțelul,/La anu’/Și la mulți ani”.