De ce ar fi vrut Nicolae Ceauşescu să demisioneze înaintea Congresului al XIV-lea al PCR. S-a răzgândit în ultimul moment

Nicolae Ceaușescu s-a aflat în pemanență sub lupa curioșilor, dornici de a afla cele mai ascunse secrete ale omului care a condus cu mână de fier țara noastră în perioada comunistă. Totodată, în spațiul public au circulat diverse legende din „Epoca de Aur” a României, iar cea mai savuroasă dintre acestea este legată de celebrul Congres XIV al Partidului Comunist Român.

Nicolae Ceaușescu a fost aplaudat 90 de minute în Congresul al XIV-lea al PCR

Nu puține au fost vocile care au susținut că dictatorul era hotărât să demisioneze înaintea evenimentului care avea până la urmă să fie ultimul bal din mandatul său de secretar general al formațiunii politice. Evenimentul s-a desfăşurat pe parcursul a cinci zile şi s-a dovedit a fi foarte solicitant pentru liderii comuniști. Nici lui Ceaușescu însuși nu i-a fost deloc ușor, mai ales că i-au trebuit nu mai puțin de șase ore pentru a-și citi raportul politic în fața celor peste 3.300 de membri care, în ciuda oboselii evidente, n-au avut încotro și l-au ovaționat timp de 100 de minute.

Printre personalităţile implicate în organizarea celui de-al XIV-lea Congres al PCR s-a numărat şi generalul în rezervă Constantin Olteanu (1928-2018), fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, ministru al Apărării și primar general al Capitalei. Într-un interviu acordat în 2004, acesta a vorbit deschis despre întâmplările neprevăzute din cadrul forurilor de decizie ale comunișitlor, dezvăluind, totodată, motivele pentru care Nicolae Ceaușescu era gata să plece din fruntea statului.

De ce a vrut Nicolae Ceaușescu să demisioneze înaintea Congresului al XIV-lea

„În vara anului 1989, într-una din şedintele CPEx, s-au stabilit câteva direcţii de acţiune în legătură cu pregătirea şi desfăsurarea Congresului. S-a hotărât constituirea a patru comisii care să se ocupe de pregătirea efectivă a Congresului. Cel mai important lucru în care am fost antrenat s-a referit la elaborarea Raportului pentru congres. Având în vedere că eu eram secretar al CC şi şef al Sectiei Propagandă şi Presă, am fost însărcinat să lucrez la acest raport împreună cu Dumitru Popescu, Constantin Mitea si Eugen Florescu. Ne-am întâlnit la mine în birou şi, de comun acord, am stabilit ce urmează să pregătească fiecare.

După ce s-au elaborat aceste părţi s-a asamblat materialul, l-am revăzut toţi patru de câteva ori si sub aspectul echilibrului problematic, al aprecierilor, ponderea acestora în economia materialului, după care l-am înaintat, sub aceasta formă de proiect, lui Nicolae Ceauşescu. El avea obiceiul ca pe materialele importante să facă modificări ca să-şi asigure astfel paternitatea. El chema una sau două stenografe, cărora le dicta ceea ce considera el, si paragrafele respective erau introduse de noi în raport, le stilizam si le armonizam cu restul textului. Concret, se ocupa de acestea Constantin Mitea, un distins om de presă, Florescu si cu mine (…) Documentul a fost prezentat plenarei CC, nimeni nu făcea observaţii si asta a fost redactarea care a fost citită în faţa congresului”