Cum se pune corect virgula
Cum se pune corect virgula! O virgulă trecută aiurea într-un text de lege a dus la reducerea bugetului unui stat cu milioane de euro. O altă virgulă a scăpat însă un om de la moarte! Judecătorul a spus ”Să se ierte nu se poate, să se condamne la moarte!”, însă grefierul a scris ”Să se ierte, nu se poate să se condamne la moarte!”, așadar omul a scăpat de sentința capitală. Virgula este foarte importantă, așadar trebuie să o folosim cum ne învață gramatica limbii române.
Bogdan Cristea, profesor de limba română, a explicat cum se pune corect virgula în cazul urărilor de „La mulți ani”: „Virgula nu se pune de fiecare dată după urarea “La mulţi ani”, ci numai în cazul în care ne adresăm cuiva în mod direct. Este corect să spunem „La mulţi ani, Ana!”. De asemenea, nu vom folos virgula atunci când enunţul este în dativ. Corect vom spune „La mulţi ani Anei!” şi nu „La mulţi ani, Anei!”, a spusprofesorul Cristea.
Părțile de vorbire sau propozițiile se despart prin virgulă legate prin: nici, dar, iar, însă, ci, dar şi, precum şi, deci, prin urmare, așadar, în concluzie.
“Nourii curg, raze-a lor șiruri despică”.
Propozițiile coordonate adversative şi conclusive se despart prin virgulă.
“Copacii nu erau groși, dar erau deși”.
“E o colegă_ căreia îi datorez mult.”
Doar propoziţia atributivă ce exprimă ceva suplimentar se desparte prin virgulă:
“Să trecem la ceilalţi munţi, a căror origine este vulcanică.”
“Vederea acestei lupte, care i se păruse inițial…”
“Pe câți i-au găsit_ i-au mânat spre curtea primăriei”
“Cunosc_ ce răutăţi v-au făcut”
“Şi văzând spânul_ cât e de frumoasă fata împăratului, odată se repede…”
Aşezată înaintea regentei, de obicei se desparte.
“Ce știi tu azi, eu am știut ieri”
“Nu scapi_ de ce ţi-e frică”
Propoziția completivă indirectă aşezată înainte de regentă se desparte prin virgulă.
“De ce ţi-e frică, nu scapi”
“Nu-i frumos_ cine se ţine…”
Propoziția subiectivă situată înaintea regentei se desparte dacă este reluată în regentă printr-un pronume demonstrativ.
“Cine nu respectă pe alții, acela nu merită să fie respectat”
Dacă nu este reluată prin pronume, nu se desparte.
“Cine întreabă_ nu greșește”
“Cine fură azi un ou_ mâine va fura un bou”
“Casa e neschimbată”
După regentă: nu se desparte prin virgulă.
“Leagă calul_ unde zice stăpânul”
Înainte de regentă: se desparte când nu se insistă în mod deosebit asupra ei.
“Unde pică nuca, pică şi din talpa iadului bucățica”
Înainte de regentă: nu se desparte când se insistă asupra ei.
“Unde mi-ai spus_ te aștept”
După regentă, introdusă prin acolo, se desparte.
“Unde e ața mai subțire, acolo se rupe”
Intercalat şi așezat înaintea predicatului regentei se pune de obicei între virgule.
“Pe dealuri, unde te întorci, sunt pluguri”
După regentă se desparte prin virgulă numai dacă în regentă se află un complement circumstanţial.
“Mai frumoasă e toamna, când în locul florii spânzura…”
Înaintea regentei se desparte prin virgulă când nu se insistă asupra ei.
“Când a păşit la portiţă, a vorbit..”
“Când a intrat, căţeluşa a lătrat”.
Înaintea regentei nu se desparte prin virgulă când se insistă asupra ei.
“Când l-am chemat eu_ a venit”
Când are in regentă adverb corelativ se desparte prin virgulă.
“Când te-ai săturat de privit, atunci să vii”
Intercalată, dacă se află înaintea regentei, se pune între virgule.
“Tot neamul Basarabilor, până să prindă de veste, trecuse granița”
“Animalul înghiţi o dată, ca şi când i s-ar fi uscat gâtlejul”
“Multe a încercat, ca să-şi poată rezolva…”
Înaintea regentei, se desparte de obicei prin virgulă.
“Ca să nu rămână repetent, mama a încercat…”
“Cu toate ca am stăruit, nu a primit propunerea mea”
“Încerc prin aceasta, domnule director,…”
„Prietena lui era frumoasă, însă îi lipsea inteligenţa”
„Eu voiam să te aplaud, dar ceilalţi erau nemulţumiţi”
“Copacii sunt înalți” – în acest caz nu se pune virgulă.
“Copacii sunt, desigur/firește/așadar/bineînțeles/în concluzie/în realitate, înalți” – se pune
virgulă.
Când lipsește numele predicativ, numele predicativ este izolat cu , sau -.
“Copacii, înalți, oamenii, veseli”
“Eu, bineînțeles, voi îngriji de flori”
“Mama, firește, era îngrijorată”
“… fu primită cu bucurie de toți”
“Ion, de frica ploii, fugi”
Când sunt după predicat, nu se despart.
“Ion fugi de frică”
Când predicatul este primul, iar complementul între, nu se despart.
“Fugi de frica ploii Ion”
“Apele se despart_ de obicei_ la câmpie”
“Apele, de obicei, se despart la câmpie”
“De către cei ce vin după noi, de către aceia se va realiza scopul nostru comun”
“Cartea, precum şi / ca şi experiența ne demonstrează că…”
“Aceasta este iar condiţie de îndeplinit pentru rezolvarea problemei”
“Poate fi lustruit, însă nu dimineaţa”
“Fără a-l lustrui însă dimineaţa”
“Eu l-am lustruit însă, neținând cont de faptul că…”
“Totuşi, la mare e soare mereu” – la începutul propoziţiei este urmat de virgulă.
“As fi vrut totuși să spun două vorbe” – în interiorul propoziției nu se desparte.
“Să devină moral, așadar/deci/prin urmare om religios” – conclusiv, se pune virgulă
înainte.
“Concluzia este, așadar/deci/prin urmare, următoarea” – în interiorul propoziției
se pun virgule.
“Așadar/deci/prin urmare, sunteți împotriva mea!” – la începutul propoziției este
urmat de ,.
Variante din unele cărți de gramatică:
“Deci pentru explicarea fenomenelor este nevoie de…”
“Omul apare deci mai întâi ca producător..”
adevăr, fără îndoială se despart prin virgule.
„Tu ai avut dreptate, fără îndoială, dar asta nu înseamnă că trebuie să-mi aminteşti mereu”
“Urmând exemplul numelor care primesc diminutivări, s-a ajuns…”
“Adunate între ziare, cărțile…”
„Am să te susţin în demersul tău, de exemplu, am să vorbesc cu fratele meu pentru a te ajuta cu şcoala”.
“Toată hora împreună cu privitorii izbucniră în râs”
“Ion cu cei patru colegi au să-i bată pe…”
“Nu face altceva_ decât să se plimbe”
“Nu-i explic altcuiva_ decât cui nu a înţeles”
“După ce că nu a învățat, mai vrea şi 10”
“Pe lângă că e sărac, mai face şi pe fudulul”
“În loc să vină, pleacă”
“Ieșim dintr-o sală, pentru a intra în alta”
“A mâncat, că s-a îmbolnăvit”
“A lucrat destul, ca să-i asigure un viitor”
“E prea frig, să poți ieși afară”
“Sunt prea mulți, ca să încapă în sală”