Woody Allen spune că a luat bătaie mai mereu de la părinți. Sursa foto - facebook
Citatul zilei, 11 octombrie 2019 vine de la un unul dintre cei mai importanți regizori. Woody Allen a recunoscut mereu că nu a avut parte de o copilărie tocmai frumoasă și relația cu părinții nu s-a clădit tocmai pe dragoste. Poate de aici și nenumăratele probleme, poate de aici și talentul de geniu. „Am avut o bună relație, aș spune, cu părinții mei. Mă băteau foarte rar. De fapt, cred ca m-au bătut o singură dată pe vremea copilăriei. Au început sfânta mamă de bătaie pe 23 decembrie 1942 și au încetat în 44′, prin primăvară”, spunea Woody Allen despre copilărie
Woody Allen. numele lui inițial a fost Allen Stewart Konigsberg, numele legal Heywood Allen s-a npscut pe 1 decembrie 1935 la New York. În primul an de școală a fost înscris într-o clasă avansată, dat fiind coeficientul superior de inteligență. Urăște școala din tot sufletul încă din prima zi și devine un rebel. Nu va face temele pentru acasă, fiind nepoliticos cu profesorii și indisciplinat. Surprinzător, era foarte bun în sport (baschet, fotbal, fotbal american, stickball) și mereu între primii aleși a juca în echipele din cartier.
Îi plăcea boxul și s-a antrenat serios timp de mai multe luni, până când părinții i-au cerut să abandoneze. În orice caz, sportul și filmul nu au fost singurele sale interese. A devenit obsedat de muzică și de magie (mai târziu acestea vor deveni elemente caracteristice filmelor sale). În jurul vârstei de 15 ani a dat o audiție pentru un program de televiziune The Magic Clown: a făcut un truc Passe-passe bottles, dar fiindcă făcuse să apară o sticlă de lichior, i s-a interzis difuzarea în emisiunea pentru copii. Va începe să cânte la clarinet și o va face de atunci în fiecare zi.
În primăvara lui 1952 Allan S. Königsberg și-a schimbat numele în Woody Allen. La 16 ani a început să scrie glume pe care le-a trimis principalelor ziare newyorkeze, sperând ca ziariștii să le folosească. Fiind timid, nu a vrut ca puținii prieteni sau colegii de școala să-i vadă numele în ziar, în cazul în care glumele vor fi fost publicate. Foarte curând, poantele lui au fost frecvent folosite de Earl Wilson de la New York Post, apărând nesemnate sub rubrica Earls Pearls.
Doar pe data de 25 noiembrie 1952, numele său va fi menționat la sfârșitul rubricii, și din acel moment lucrurile încep să-i meargă bine ca autor umoristic și de comedie. În 1953, Woody s-a înscris la facultatea de artă cinematografică la Universitatea New York. Nefiind interesat să asiste la o mare parte din cursuri, și având note insuficiente la sfârșitul semestrului, va fi în cele din urmă exmatriculat. Nu contează – câștigă de 4 ori premiul Oscar pentru cel mai bun regizor (1978) pentru Annie Hall, cel mai bun scenariu original pentru același film, cel mai bun scenariu original (1987) pentru Hannah și surorile ei și cel mai bun scenariu original (2012) pentru Minuit à Paris.