Icoana Preasfintei Năcătoare de Dumnezeu de pe Tolga a apărut pe 8 august 1314 episcopului Prohor al Rostovului (numit de alţii Trifon). Mergând prin episcopia sa, sfântul a vizitat împrejurimile Lacului Alb şi de acolo a călătorit de-a lungul malurilor râurilor Sheksna şi Volga, la Yaroslavl. S-a oprit la aproape şapte verste distanţă de Yaroslavl, pe malul drept al râului Volga acolo unde se varsă în râul Tolga.
La miezul nopţii, când toată lumea dormea, sfântul s-a trezit şi a văzut o lumină care lumina întreg ţinutul. Aceasta lumină venea de la o coloană de foc de pe celălalt mal al râului, până la care se întindea un pod. Luându-şi toiagul, sfântul a mers până la celălalt mal, şi apropiindu-se de coloana de foc, a văzut Icoana Maicii Domnului stând în aer. Uluit de minune, sfântul s-a rugat vreme îndelungată, iar când s-a întors, a uitat să-şi ia toiagul.
A doua zi, după săvârşirea Utreniei, când Sfântul Prohor se pregătea să-şi continue călătoria cu barca, slujitorii săi au început să-i caute toiagul, dar nu au reuşit să-l găsească nicăieri. Sfântul şi-a amintit că îl uitase pe cealaltă parte a râului, acolo unde se dusese pe podul miraculos, în ziua precedentă. Apoi, el a destăinuit ceea ce s-a întâmplat, şi a trimis pe slujitori pe celălalt mal cu o barcă. Ei s-au întors şi au povestit că au văzut în pădure o Icoană a Maicii Domnului agăţată în ramurile unui copac, alături de toiagul episcopului.
Sfântul a traversat repede râul, împreună cu tot alaiul, şi a recunoscut icoana care i s-a arătat. Apoi, după rugăciuni stăruitoare în faţa Icoanei, au curăţat locul şi au pus piatra de temelie pentru o biserică. Când oamenii din Yaroslavl au aflat despre aceasta, au venit la locul indicat. Până la amiază, biserica era deja ridicată şi seara Sfântul Prohor a sfinţit-o, dându-i hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Apoi a aşezat icoana înăuntru şi a stabilit ca zi de sărbătoare, ziua apariţiei acesteia. Sfântul Prohor a construit mai târziu Mănăstirea Tolga, alături de această biserică. El a trecut la Domnul pe 7 Septembrie 1328.
Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe Tolga este sărbătorită şi pe 18 Iulie.
În timpul domniei lui Iulian Apostatul, în cetatea Dorostolon din Tracia, locuia un tînăr pe nume Emilian, care era slugă a eparhului cetăţii. Cînd împăratul apostat s-a pornit să distrugă creştinismul în întreg Imperiul Roman, trecîndu-1 prin foc şi sabie, au fost trimişi împuterniciţi imperiali şi la Dorostolon, unde însă nu au găsit nici un creştin. Bucurîndu-se de aceasta, împuternicitul imperial a finanţat un banchet măreţ în cinstea locuitorilor cetăţii, poruncind şi aducerea de jertfe idolilor. A urmat o orgie păgînească în întreaga cetate, care a ţinut toată ziua şi noaptea ce i-a urmat. În timpul acelei nopţi, Emilian a cutreierat prin toate templele păgîne, pieţele şi străzile cetăţii, dărîmînd la pămînt toţi idolii cu un baros.
Cînd s-a înălţat ziua, văzînd acestea, tot oraşul a fost cuprins de spaimă. Se căutau peste tot făptaşii distrugerii idolilor. A fost înşfăcat un ţăran care trecea liniştit pe drum, pe lîngă templu. Văzînd arestarea acestui nevinovat, Emilian şi-a spus întru sine: „Dacă voi ascunde că eu am dărîmat idolii la pămînt, ce plată voi avea înaintea lui Dumnezeu dintru aceasta? Mai curînd voi fi osîndit de El pentru ucidere de om”. De aceea, alergînd înaintea judecătorului el şi-a recunoscut şi şi-a proclamat toate faptele. Legatul imperial 1-a chestionat pe Emilian, cerîndu-i să dezvăluie cine 1-a împins să facă aceste distrugeri. Atunci mucenicul lui Hristos i-a zis: „Dumnezeu şi conştiinţa mea mi-au poruncit să distrug aceşti stîlpi lipsiţi de viaţă pe care voi îi numiţi zei”.
Legatul a poruncit arunci biciuirea mucenicului, după biciuiri torturile, iar la urmă uciderea prin aruncare în foc. Aşa a sfîrşit viaţa pămîntească a lui Emilian. El s-a încununat cu cununa vieţii în optsprezece zile ale lunii iulie, din anul 362.
Sursă: www.daniel71ro-intelepciune.blogspot.ro