În trecut, am avut bucuria de a-l cunoaşte pe fostul ministru de externe al României, Ştefan Andrei.
O adevărată capacitate în materie de politică externă, omul despre care fostul secretar de stat american, Henry Kissinger, s-a interesat în mod special cu ocazia vizitei sale la Bucureşti, era unul dintre apropiaţii lui Nicolae Ceauşescu. Totuşi, Andrei nu are doar cuvinte de laudă la adresa lui Nea Nicu. „Nu exista un singur Ceauşescu. Unul era la început, apoi s-a schimbat când a ajuns la putere. A fost dominat de «ea». Nu exista vreo hotărâre cu care Elena să nu fi fost de accord, iar el s-o fi promulgat, dar invers se întâmpla mereu. În ultima perioadă, era bolnav de arteroscleroză şi îşi pierduse simţul realităţii. Am avut multe contre cu el. Nu accepta să fie contrazis, să piardă la volei sau la şah. Eram partenerul lui preferat de şah, mă bătea des, dar mai câştigam şi eu, iar atunci se enerva. La şeptic, fura şepticul. Era foarte zgârcit şi a avut o atitudine primitivă şi periculoasă faţă de proprietatea privată. În schimb, voia să vadă ţara ca un moşier”, a povestit fostul ministru de externe.
Interpreţii care urmau să cânte în faţa „tovarăşilor” erau verificaţi la sânge. Cântăreaţa de muzică populară Elena Merişoreanu a rememorat câteva evenimente „made in” Epoca de Aur: „Trebuia să ne facem analizele, să nu fie vreunul bolnav, nici măcar de roşu în gât, să ne pregătim temeinic, să nu avem vreo scăpare. Noi, femeile, nu aveam voie să ne facem unghiile roşii sau să ne machiem strident. Deşi Elena Ceauşescu era invidioasă pe femeile frumoase, lui îi plăcea să se uite la noi. Ambii iubeau muzica, în special romanţele şi populara veche. El ştia versurile multor cântece şi dacă vreunul dintre artişti încurca vreo strofă, imediat îl corecta. Nu ştiu exact care erau artiştii preferaţi, dar pe Gică Petrescu îl agreea. El era printre puţinii care-şi permiteau să fie sinceri în faţa dictatorului. La un Revelion, imediat după ora 12:00 noaptea, Gică s-a dus la Ceauşescu având în mână un pahar de şampanie, gol. Am înlemnit toţi când l-am văzut. Dictatorul l-a întrebat de ce vine să dea noroc cu paharul gol, iar Gică i-a spus că în camera în care eram noi nu era nici măcar o sticlă cu apă, darămite cu şampanie… Imediat după aceea, pe masă au fost aduse tot felul de mâncăruri şi de băuturi. Ceauşescu nu ştia ce se întâmpla acolo şi cum ne servesc chelnerii.”
Şi violonistul de suflet al familiei Ceauşescu, Gheorghe Vedeanu din Scorniceşti, Olt, susţine cele afirmate de Elena Merişoreanu: „De fiecare dată când mă aflam în faţa primului om al ţării aveam emoţii, însă imediat după ce bea un pahar cu vin era un alt om. El ştia romanţele de la cap la coadă. Pe 26 ianuarie, Ceauşescu îşi sărbătorea ziua de naştere cu sarmale, mult peşte şi ţuică…”
sursa: taifasuri.ro