Ce s-a întâmplat cu creierul lui Mihai Eminescu după moarte. A fost lăsat pe fereastră și mâncat de o pisică

Creierul marelui genui al poeziei românești, Mihai Eminescu, a avut parte de o dispariție care merită o ecranizare. Numai marelui poet i se putea întâmpla să-i fie lăsat creierul din care s-au zămislit atâtea texte impresionante chiar și pentru vremurile noastre la îndemâna unei pisici și să fie mâncat.

Creierul lui Mihai Eminescu, mâncat de o pisică

Ca să fim corecți, există mai multe variante despre ce s-a întâmplat cu adevărat cu creierul lui Mihai Eminescu, iar una dintre cele mai interesante povești este cea potrivit căreia materia cenușie a fost lăsată pe o fereastră și mâncată de o pisică.

Înainte de moartea sa, marele poet a trecut prin tot felul de probleme, căci nu toată lumea era încântată de ideile pe care le exprima, mai ales în perioada de jurnalist la ziarul Timpul, oficina Partidului Conservator.

Cum descria George Călinescu moartea poetului. Eminescu a fost și un veritabil jurnalist

Mulți i-au inventat probleme psihice pentru a-l determina să nu mai scrie, iar la scurt timp  după moartea sa creierul a dispărut subit.

Se spune că materia cenușie a poetului era mai mare decât cea a lui Einstein. Legende… Tot din categoria legendelor reiese că acesta ar fi fost lăsat pe pervazul unei ferestre, la soare și ar fi fost mâncat de o pisică, scrie a1.ro.

Ultimele zile din viața lui Eminescu s-au petrecut în mizerie. Acesta era de nerecunoscut, extrem de neglijent și de preocupat doar de ideile sale. Unul dintre autorii care a descris cel mai frumos moartea lui Mihai Eminescu este George Călinescu.

„Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”, scria Călinescu.

„Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”, mai spunea Călinescu.

Puțini știu că Eminescu era, pe lângă scriitor și un veritabil jurnalist. A început ca ziarist în vara anului 1876. Până atunci fusese revizor școlar în Iași și Vaslui, cu sprijinul ministrului Învățământului de atunci, Titu Maiorescu.

Eminescu fusese demis de noul ministru, liberalul Chițu, așa că a devenit redactor la Curierul de Iași. În 1877, gazetarul a început să fie redactor la Timpul, după ce a fost convins de Slavici și Maiorescu să susțină ideile conservatoare.