Ecuaţia cu pricina reprezintă, fără doar şi poate, cea mai mare şi cea mai şocantă descoperire a marelui fizician şi a fost catalogat de anumiţi oameni de ştiinţă drept „adevărul despre Dumnezeu şi Apocalipsă„. Formula descrie entropia unei găuri negre. Litera S reprezintă entropia – noţiune care arată cât este de aprope de echilibru un sistem termodinamic), iar litera A este suprafaţa unei găuri negre. Celelalte litere sunt constante universale: k = constanta Boltzmann, c = viteza luminii, h = constanta Planck redusă, G = constanta gravitaţională.
Pe scurt, ca rezumat, formula lui Hawking demonstrează că entropia unei găuri negre este proporţională cu suprafaţa ei, dar nu cu volumul acesteia. În acest caz, suprafaţa găurii negre este orizontul evenimentelor, punctul dincolo de care nimic nu mai poate scăpa. Aplicând principiile mecanicii cuantice asupra găurilor negre, Hawking a înţeles că aceste misterioase obiecte cosmice au entropie şi temperatură şi emit o radiaţie, fenomen care de altfel a fost şi numit „radiaţia Hawking”.
Fizicianul a extins însă şi mai mult această teorie, considerând că întregul Univers poate fi considerat asemeni unui orizont al evenimentelor, care are o temperatură şi o valoare a entropiei. Ideea a fost baza unei noi teorii, numita principiul holografic.