Conform calendarului ortodox, în ziua de 27 a lunii decembrie, îl pomenim pe Sfântul Apostol, întâiul mucenic și arhidiacon Ștefan. Despre unul dintre cei șapte diaconi, al cărui nume îl poartă acum milioane de români, se spunea că este prooroc, alții că este înșelător, iar alții că este Fiul lui Dumnezeu.
Atunci, Ștefan a stat pe loc înalt și a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos spunând: ”Bărbați frați, pentru ce s-au înmulțit răutățile voastre și s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos.
El este Cel ce a plecat în ceruri și S-a pogorât pentru păcatele noastre și S-a născut din Sfânta și curata Fecioară, cea această înainte de întemeierea lumii. El a luat neputințele noastre și a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproși i-a curățit, pe demoni i-a izgonit”.
Iar, când l-au auzit grăind așa, l-au dus în sinedriu la arhirie, pentru că nu puteau să stea împotriva înșelepciunii și duhului cu care grăia. Intrând acolo, au adus niște bărbați care au zis: „L-am auzit că a grăit de hulă împotriva locului celui sfânt și a Ledii”, așa cum e scris în Faptele Apostolilor.
Iar când s-au uitat la el, au văzut fața lui de înger. N-au mai putut răbda rușinea biruinței, l-au lovit și l-au omorât, în timp ce sfântul se ruga pentru ei zivând: ”Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”.
Și prin a sa socotita lui cădere, a doborât pe împotrivă-luptătorul diavol și s-a odihnit cu somnul cel dulce, arătând minunate moaștele sale. Câțiva bărbați au luat acele sfinte moaște, le-au pus într-o raclă făcută din lemn de Persia, l-au acoperit și l-au așezat alături de templu. Gamaliel, învățătorul de Lege și Avelvus, fiul lui, crezând în Dumnezeu, au fost și ei botezați de apostoli.