Conform calendarului ortodox, pe data de 19 decembrie îl pomenim pe Sfântul Mucenic Bonifaciu și pe Sfânta Aglaia Romana
Conform calendarului ortodox, pe data de 19 decembrie îl pomenim pe Sfântul Mucenic Bonifaciu și pe Sfânta Aglaia Romana. Sfântul Bonifaciu a trăit pe vremea împăratului Dioclețian.
Acesta era robul unei femei de neam mare, cu numele Aglaia, fiica lui Acacius, care era proconsulul Romei.Sfântul Mucenic Bonifaciu trăia în păcate trupești cu stăpâna lui și peste toate era și bețiv, însă era milos, iubitor de străini și îndestula cu dragă inimă pe cei lipsiți.
Mai mult, acesta pleca urechea și inima la suferințele și rugămințile tuturor oamenilor care îl înconjurau. La fel și stăpâna lui era milostivă și iubitoare de mucenici. Într-o zi, aceasta i-a zis lui Bonifaciu: ”Du-te în Răsărit, unde sfinții sunt chinuiși și adu-mi moaște de sfinți, ca să le avem spre ajutor și mântuire sufletească”. Drept urmare, Bonifaciu i-a zis: „Dacă-ţi voi aduce moaştele mele, ai să le primeşti?”.
Aglaia i-a spus că nu e de glumă, apoi i-a dat unele sfaturi și s-a rugat pentru el, i-a dat bani și în final l-a eliberat. Bonifaciu a plecat însoțit de doisprezece robi cu aur mult în Tarsul Ciliciei, acolo unde sfinții erau chinuiți. A găsit acolo pe sfinți pătimind și suferind pentru Hristos. Acesta le-a sărutat lanțurile și rănile, dar aprinzându-se de râvna dumnezeiască, s-a dus înaintea ighemonului și a spus că este creștin.
Apoi a fost prins și supus la multe chinuri, pe care le-a răbdat cu stoicism, lucru care a adus la Hristos 50 de bărbați care au și fost botezați. În cele din urmă, i s-a tăiat capul. Robii, cei care veniseră cu el la Roma nu știau ce se întâmplase, iar când au auzit de la ostași, s-au dus să-i caute moaștele. Le-au găsit și au căzut peste ele, le-au plâns, le-au sărutat și i-au cerut iertare.
Mai apoi au cumpărat trupul cu 500 de galbeni, l-au uns cu mult mir, l-au înfășurat în giulguri și l-au dus la Roma. Aglaia a aflat și ea totul și a ieșit în întâmpinarea celor care îi luaseră trupul pentru a-l primi să pentru a-l cinsti așa cum se cuvine.
L-au îngropat la 50 de stadii de Roma, iar mai târziu Aglaia a zidit o biserică măreață în numele lui, în mijlocul Romei și l-au mutat în ea. Acolo se făceau zi de zi multiple tămăduiri. Iar Aglaia a trăit de atunci cu cuviință și bineplăcut lui Dumnezeu și-a dat cu pace lui DUmnezeu duhul.