Sfântul Luchian. Sursa foto: doxologia.ro
Ziua de 15 octombrie este una extrem de importantă pentru credincioșii din întreaga țară, întrucât se săvârșește pomenirea sfântului martir Luchian (Lucian), preotul Antiohiei celei mari. Potrivit calendarului creștin ortodox, acesta s-a născut și a trăit într-o familie de oameni înstăriți, dar cu frica lui Dumnezeu, iar după moartea părinților, a decis să doneze averea celor aflați în nevoie, dedicându-și viața propovăduirii cuvântului Domnului, în ciuda chinurilor pe care le-a îndurat.
„Luchian (Lucian) fiind fiu de părinți bine credincioși, după moartea lor împartindu-și averea la săraci, se nevoia cu citirea dumnezeiestilor Scripturi; prin care a tras pe mulți iudei și elini la credință cea în Hristos. Lasându-și apoi casă și mergând la Nicomidia, îndemna spre nevoință pe cei ce de frică chinurilor se lepadau de credință. Și știind a scrie frumos, a lăsat bisericii nicomidenilor o carte scrisă în trei stâlpi, care cuprinde tot Testamentul Vechi și Nou.
Și se făcuse mai presus decât tot omul, prin înaltimea faptelor celor bune și a nevoinței. Aflând de el Maximian și rusinându-se a-l vedea la față, că nu cumva prin puterea cuvântului lui să se defaime, a grăit cu acesta de după perdea, și cunoscând nemutarea gândului lui, l-a osândit la închisoare și foame îndelungata. Multe zile nici mâncând, nici bând, s-a savârsit în închisoare. Și trupul lui din porunca guvernatorului a fost aruncat în mare. Iar din voia lui Dumnezeu un delfin tinându-l pe umere l-a scos la uscat”, se arată în calendarul ortodox.
Tot pe 15 octombrie, credincioșii îl pomenesc pe părintele și mărturisitorul Vars. Încă de la o vârstă fragedă, acesta a urmat calea Domnului, fiind extrem de apreciat pentru numeroasele fapte bune pe care le-a săvârșit de-a lungul vieții. Devenit episcop al Edesei, i-a îndemnat pe enoriași să îmbrățișeze cuvântul Mântuitorului, chiar dacă împărații acelor vremuri îi pedepseau aspru pe cei care îndrăzneau să încalce regulile lor stricte.
„Acest sfânt părinte a strălucit prin faptele sale cele bune nu numai la Edesa, ci și în Fenicia și în Egipt și la Tebaidă. Valentinian însa care era atunci împarat, informându-se că sfântul era râvnitor dreptelor dogme, întâi i-a poruncit să-l ducă să locuiască în insula Aradon; dar aflând că mergea către dânsul mult popor, l-a trimis în exil la o cetate egipteană ce se cheamă Oxirinh; și acolo asemenea pe toți i-a pornit vestitul sau nume. Deci în cele din urmă, acest vrednic preot al celor cerești, s-a exilat într-un fort al barbarilor, care era în vecinătate. Și se spune că pâna astăzi stă patul lui la Aradon având mare cinste; căci bolnavii culcându-se pe el cu credință, se tămăduiesc. Facând nenumărate minuni, s-a mutat către Domnul”, se arată în calendarul creștin ortodox.