Potrivit calendarului ortodox, în data de 14 martie îl pomenim pe părintele nostru Benedict de Nursia. Acesta, al cărui nume, în latină, înseamnă ”binecuvântatul”, era de fel din ținutul romanilor, din Nursia și se trăgea din părinți credincioși și bogați.
Încă de pe când era tânăr și bărbat nedesăvârșit, cuviosul părinte și-a părăsit casa, părinții și toată averea părintească și a plecat împreună cu aceea pe care o avusese dădacă într-un loc pustiu. Acolo, prin înfrânare și virtute s-a apropiat de Dumnezeu și a primit de sus puterea de a face minuni și tămăduiri. Cele mai multe dintre faptele lui s-au păstrat în timp, de aici rezultă că el a săvârșit tot felul de minuni precum: a înviat morți, a vorbit despre cei ce erau departe și a vestit de mai înainte cele viitoare.
De menționat este că înainte de a se muta la Domnul, a spus în chip profeic celor care erau împreună cu el și a adus la cunoștință celor ce se găseau departe că se va întâmpla ceva grandios, prin care toată omenirea va cunoaște că s-a despărțit de trup.
Așadar, cu șase zile înainte de adormirea lui, a lăsat vorbă să i se sape groapa și imediat după aceasta a fost curpins de o fierbințeală puternică, iar corpul lui a fost scuturat de friguri. În a șasea zi, a poruncit ucenicilor să-l ia și să-l ducă la casa de rugăciune, acolo unde, după ce s-a cuminecat cu Sfintele Taine, fiind în mijlocul ucenicilor, și-a ridicat mâinile către cer și, privind sus și rugându-se, și-a dat sfințintul său duh.
În acel moment, doi frați, dintre care unul care stătea liniștit în chilia sa, iar altul mult mai departe, au avut aceeași vedenie. Amândoi au văzut un drum minunat ce se întindea de la chilia părinteui Benedict până la cer, către răsărit, drum care era așternut cu veșminte prețioase și strălucitoare de mătase.