Potrivit calendarului ortodoc, astăzi, 14 ianuarie, îi pomenim pe sfinții cuvioși părinți uciși în Muntele Sinai. Aceștia au dorit după viața cea pusticească să lase cele toate lumești și să meargă să locuiască în pustiu. Așadar, împreună cu ei era și fericitul fost prefect în Constantinopol, Nil. Acesta a fost foarte învățat și, având dar de la Sfântul Duh, a scris multe cărți de folos, pline de îndemnuri spre nevoințe pustnicești.
De altfel, a scris mult și despre viață, robirea și uciderea acestor cuvioși părinți. Cei din urmă au fost omorâți de vlemizi, oameni de neam barbat, ce trăiau în Arabia, până spre Marea Roșie și Egipt. De altfel, aceștia, mai întâi de toate, pe timpul împărăției lui Dioclețian și Petru, patriarhul Alexandriei, au ucis pe cei ce sihăstreau în muntele Sinai. După moartea voievodului lor, sarazinii care locuiau și ei în Sinai, pornind asupra lor, au ucis mulți sihaștri, numai puțini reușind să scape, fugind din cetate. Însă, noaptea, s-a arătat o pară de foc care a curprins tot muntele, ce se încălța treptat spre cer.
Sarazinii s-au speriat de aceasta și au fugit, lăsându-și armele în urmă. Numărul inițial al celor uciși a fost de treizeci și opt, toți având răni pe trupurile lor. Printre cei morți s-au aflat încă doi care au supraviețuit, Sava și Isaia.
Dar, din cei uciși, unora li se tăiaseră capetele de tot, altora li se păstrau capetele doar într-o bucată de piele, pe când calor mai chinuiți li se depicau capetele în duă. Astfel, cei doi părinți rămași vii au îngropat pe cei care au murit și au povestit mai târziu cele ce s-au întâmplat. Tot astăzi, 14 ianuarie, îi pomenim pe cei treicezi și trei de părinți uciși în Rait.
Fericiții părinți își petreceau viața pustnicească într-un loc cu 12 izvoare de apă și 17 de finic. Viața le-a fost întunecată atunci când 300 de vlemizi au trecut marea Etiopiei și au ajuns în țara faraonilor. Astfel, cei de acolo le-au ieșit în întâmpinare, însă au fost biruiți de vlemizi. Aceștia le-au răpit femeile și copiii, apoi s-au dus în cetate, acolo unde se afla o biserică, au închis poata și au așteptat moartea. Mai târziu, vlemizii au intrat în biserică și, negăsind bani, i-au ucis pe toți părinții.