Potrivit calendarului ortodox, în data de 14 decembrie, îi pomenim pe Sfinții Mucenici Tirs, Levchie și Calinic
Potrivit calendarului ortodox, în data de 14 decembrie, îi pomenim pe Sfinții Mucenici Tirs, Levchie și Calinic. Aceștia au trăit pe vremea împăratului Deciu și a ighemonului Cumvrichie. Cel din urmă a pornit o mare prigoană împotriva creștinilor în părțile Nicomidiei, Niceii și Cezareii Bitiniei.
De bunăvoie, Sfântul Levchie s-a dus la ighemon și a mărturisit pe Hristos, mai apoi a defăimat deșertăciunea închinării la idoli. Înfuriat, ighenomul a poruncit să fie spânzurat și să i se frângă trupul cu cruzime. Iar pentru că acesta a rămas tare și neclintit în credința sa, i s-a tăiat și capul.
Ulterior, pe când ighemonul făcea o călătorie în Helespont, i-a ieșit în care marele între atleți Tirs. Acesta a propovăduit că Hristos este Dumnezeu și a mustrat pe tiran. Iar pentru că acesta a spus că nu trebuie să cinstească idolii, a fost supus la chinuri îndelungate și de multe tipuri din parte multor ighemoni. În timpul chinurilor, la rugăciunea sfântului s-au sfărâmat chipurile cioplite ale idolilor.
În acel moment, Calinic, cel care era preot al idolilor, a gândit că Dumnezeul lui Tirs este mai mare și mai puternic decât toți idolii, dat fiind faptul că la rugăciunea lui Tirs au căzut idolii la pământ și s-au sfărâmat. Astfel, a primit și el în viața sa credința în Hristos si a ajuns să se toage lui. În timp ce se ruga, a fost sfărâmat idolul pe care îl slujise până în acel moment. Iar pentru faptele sale, Sfântul Calinic a fost ucis cu sabia, iar Sfântul Tiris și-a dat sufletul lui Dumnezeu, în timpul chinurilor.
Tot astăzi îi pomenim și pe Sfinții Mucenici Filimon, Apolonie, Arian și cei dimpreună cu ei. Și, tot pe data de 14 a acestei luni, ne amintim și de cei patru ostași din garda împărătească, ce au pătimit cu Sfântul Arian. Povestea lor începe atunci când Dioclețian, după ce a chinuit în fel și chip pe sfinți, a aruncat pe Sfântul Arian cu lanțuri într-o groapă acoperită cu pământ.
Deasupra a pus scaunul său și a poruncit ostașilor său să joace: ” Să vedem dacă va veni Dumnezeul lui Arian ca să-l scoată din groapa asta”. În final, s-a retras la palat și când a vrut să se culce, a văzut atârnând deasupra patului piatra și lanțurile purtate de Arian, iar pe Arian stând pe pat. Crezând că e vrăjitor, a luat trupul lui și l-a aruncat în mare, de unde delfinii l-au luat și l-au adus la țărm în Alexandria.