Conform calendarului ortodox, în data de 11 ianuarie, îl pomenim pe cuviosul părintele nostru Teodosie. Acesta a fost începătorul vieții de obște și dascălul pustiului. Teodosie era de fel din satul Mogarisos din Cappadocia. Tatăl său se numea Proeresie, iar mama sa Evloghia. Amândoi erau credincioși și cucernici, lucru pe care i l-au insuflat și lui Teodosie. Mai târziu, acesta a intrat în viața călugărească și, luând haina aceasta, a pornit spre Ierusalim, atunci când se adunase la Calcedon Sinodul al patrulea Ecumenic, la anii 451.
Așadar, trecând prin Antiohia, s-a dus la marele Simeon Stâlpnicul, de la care a deprins înclinarea spre o viață îmbunătățită și care i-a proorocit că va fi pastor peste multe oi cuvântătoare. Mult mai târziu, a sihăstrit lângă un oarecare Longhin, în jurul Ierusalimului. În urmă, s-a dus într-un munte, într-o peșteră, și acolo a petrecut viața pe care și-o dorea. A avut atâta înfrânare încât, timp de 50 de ani nu a mai gustat pâine, ci numai ierburi și roade de finic.
De altfel, rugăciunea lui era neîncetată și lacrimile de pe obraz nu i se uscau niciodată. Iar, pentru că acesta avea har, a strâns mulți ucenici care îi ascultau povețele și îi urmau viața. Cu toate acestea, a făcut și minciuni, însă a reușit să se facă dascăl și asta a fost până la finalul zilelor lui.
Tot în această zi îl pomenim și pe părintele Teodosie din Antiohia. Acesta, un alt sihastru, a avut parte ca patrie cetatea Antiohiei. Era fiul unor oameni vestiți și a ascultat odată cu încordare glasul Stăpânului, lucru care l-a făcut să-și lase casa, bogăția, rudenia și s-a dus în niște locuri retrase, ce dădeau spre mare. Și-a făcut apoi o chilie strâmtă unde și-a petrecut viața monahicească. Acesta purta o haină de blană, iar sub aceasta purta lanțuri grele: unul la gât, unul la mijloc și câte unul la fiecare mână.