30 de ani de la începutul revoluției române, la Timișoara *foto: facebook Amariei Dani
16 decembrie 1989 rămâne o zi de referință în istoria României. Atunci au avut loc primele manifestări împotriva regimului lui Nicolae Ceaușescu la Timișoara. Manifestările în orașul de pe malul Begăi au pornit după ce mai mulți credincioși din oraș au demonstrat pașnic, în jurul Catedralei reformate din Piața Maria, față de decizia judecătorească în urma căreia pastorul reformat Laszlo Tokes trebuia să fie evacuat și mutat în altă localitate.
Alături de credincioși s-au alăturat însă în scurt timp și studenții, muncitorii și alți locuitori din Timișoara. Aceștia s-au îndreptat în coloane către centrul orașului și pun la cale o revoltă anticomunistă, pe fondul scăderii dramatice a nivelului de trai al populațiie, dar și al destrămării sistemului comunist în celelalte țări socialiste.
Astfel, Piaţa Maria ajunge să fie ocupată de câteva sute de persoane, care scandează „Libertate”, „Dreptate” şi care cântă „Deşteaptă-te, române!”. Coloanele de manifestanți se îndreaptă apoi spre Comitetul județean al Partidului Comunist Român (PCR). Forțe de ordine din partea MAI, ale Miliției, armata, gărzile patriotice și pompierii sunt mobilizate în fața manifestanților, care sunt întâmpinați cu jeturi de apă și gaze lacrimogene.
Au loc arestări iar manifestanții se retrag în fața Catedralei. Coloanele de protestatari pornesc din nou prin oraș dar sunt iar atacate de forțele de ordine. Au loc adevărate lupte și mulți demonstranți sunt arestați. În jurul orei 16:00, mai multe tramvaie sunt blocate de manifestanți și se strigă „Jos Ceaușescu”. Până la miezul nopții unii manifestanți, printre care și pastorul Laszlo Tokes, sunt bătuți și arestați.
Pe 17 decembrie timișorenii s-au adunat în număr și mai mare înî stradă, după ce manifestanților li s-au arătat muncitorii din fabrici și uzine. Aceștia au scandat „Jos Ceaușescu!” și „Jos comunismul” sau „Nu vă fie frică”. Comitetul județean al PCR este asaltat de protestatari, dar armata intervine împotriva lor.
Din ordinele lui Nicolae Ceauşescu, sunt trimişi la Timişoara, în ajutorul conducerii locale a judeţului: generalul Velicu Mihalea, adjunct al şefului Direcţiei de Contrainformaţii din Departamentul Securităţii Statului (DSS), colonelul Filip Teodorescu de la Direcţia a III-a Contraspionaj din DSS şi alţi ofiţeri superiori.
Secretarul Comitetului Central al PCR, Ion Coman, este numit comandant unic pentru Timişoara. El se deplasează la Timişoara, alături de generalii Ştefan Guşă, Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chiţac, Florea Comşa, colonelul Gheorghe Radu ş.a., pentru a coordona acțiunile represive împotriva manifestanților. La miezul nopţii, forţele de ordine deschid focul asupra manifestanţilor; sunt ucişi şi răniţi copii, tineri, femei şi bătrâni.
În Timişoara se aud și primele focuri de armă de la Revoluție. Au avut loc lupte de stradă între civili şi militari până după miezul nopții şi au fost incendiate TAB-uri, tancuri şi magazine. De asemenea, pe treptele catedralei, un grup format din copii şi tineri civili încep să scandeze: „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Vrem o ţară liberă!”. Ei cântă colinde, iar alte câteva sute de manifestanţi li se alătură, fluturând un steag din care fusese decupată stema comunistă.
După două zile în care armata, miliţia şi securitatea încearcă să reprime fără succes revolta, demonstranţii ocupă, la 19 decembrie 1989, centrul Timişoarei, din zona Piaţa Operei. Cele mai multe întreprinderi din Timişoara îşi încetează activitatea, se organizează mitinguri de protest, se formulează revendicări. Pe străzile oraşului, militarii fraternizează cu revoluţionarii şi se scandează: „Armata e cu noi!”.
Un număr de peste 40 de cadavre ale unor victime ale represiunii din Timişoara, neidentificate, sunt transportate, în secret, de la morga Spitalului Judeţean Timiş în Bucureşti, unde, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, au fost incinerate la crematoriul „Cenuşa”.
La 20 decembrie 1989, demonstranţii din Timişoara se grupează în Frontul Democratic Român, avându-i în frunte pe Lorin Fortuna (preşedinte), Ioan Chiş (vicepreşedinte) şi Claudiu Iordache (secretar general), cu scopul de a organiza mişcarea de rezistenţă. Dimineaţa, zeci de coloane de muncitori din întreprinderile oraşului se îndreaptă spre Piaţa Operei.
În jurul orei 11.00, generalul Ştefan Guşă ordonă retragerea tehnicii de luptă în cazărmi şi interzicerea folosirii armamentului din dotare. În jurul orei 13.00, coloanele de manifestanţi ajung în Piaţa Operei, iar militarii fraternizează cu ei. La ora 14.00, efectivele militare sunt retrase în cazărmi, iar autorităţile centrale şi locale nu-şi mai exercită autoritatea asupra oraşului. Astfel, Timişoara devine primul oraş liber al României.