Pe 28 noimebrie 1989, Arsenie Boca se stingea din viață, cu puțin timp înaintea Revoluției. 30 de ani s-au scurs de la moartea duhovnicului. Aproape 10.000 de oameni sunt aşteptaţi la Mănăstirea Prislop, la comemorarea lui Arsenie Boca. Interesant este că Biserica Ortodoxă Românănu nu l-a trecut încă în rândul sfinţilor pe acesta, deşi primele demersuri pentru canonizarea lui datează de mai mulţi ani.
„Canonizarea sfinţilor fiind un proces anevoios, nu se face în pripă sau sub emoţii de moment, mai ales când este vorba despre persoane trecute de curând la Domnul, iar mărturiile prezente despre acestea sunt contradictorii.
Până la luarea unei decizii finale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe recomandă clericilor şi credincioşilor – indiferent dacă susţin canonizarea sau se opun acesteia – să aştepte cu rugăciune şi răbdare rezultatul final al subcomisiei sinodale, evitând atât idealizarea excesivă a persoanei părintelui Arsenie Boca, cât şi denigrarea lui”, se arată într-un comunicat al BOR.
Vă readucem aminte că Arsenie Boca s-a născut pe 29 septembrie 1910, la Vaţa de Sus, în județul Hunedoara și a fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Totuși, la puțin timp după instaurarea regimului comunist, acesta a intrat pe lista neagră autorităţilor și a fost nevoit să treacă prin prin calvarul anchetelor şi al arestărilor.
Acuzat că ar fi sprijinit membri ai Mişcării Legionare, călugărul a fost închis în arestul Siguranţei din Braşov, trimis să munceasă la Canalul Dunăre – Marea Neagră, în lagărele destinate zecilor de mii de deţinuţi politici. Arsenie Boca a mai fost închis în Penitenciarele Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Moartea lui a fost una învăluită de mister. De-a lungul timpului s-a spus că ar fi fost schingiuit de securiști, legat de un copac dintr-o pădure din Sinaia, ba chiar că ar fi fost otrăvit.
Cu toate acestea, măicuțele care au avut grijă de părinte până în ultima clipă spun că acesta a încetat din viață din cauze naturale și că și-a presimțit sfârșitul încă din toamna anului 1988, când și-a luat adio de la credincioșii de la Prislop. „A murit de moarte naturală, nimeni nu l-a omorât. Sunt tot felul de povești, bazaconii, să mă iertați. Toată lumea adaugă folclor după folclor ca să înflorească, dar nu este adevărat.
Părintele a murit de moarte naturală. Am înțeles că a avut probleme cu inima încă din tinerețe. Chiar cu o lună înainte încă se plimba prin curte. Și-a prevăzut sfârșitul, e adevărat, și în 88 parcă și-a luat rămas bun din Prislop și în primăvara lui 89 din Drăgănescu, de la credincioșii de acolo. Dânsul știa că se va duce”, susține măicuța Maria.