20 citate de Mihai Eminescu. Se aplică cu mare succes și la 169 de ani de la nașterea sa!

Era 15 ianuarie 1850, o zi de marți, când la ora 4:15 în zori venea pe lume, la Botoșani, al șaptelea copil (din 11!) al soților Eminovici, Gheorghe, căminar, adică dregător domnesc a cărui poruncă era să strângă dările datorate stăpânirii de cârciumari, și Raluca, născută Jurașcu, fiică de stolnic, dregătorul de la curtea domnitorului care avea grijă de masa Măriei Sale. L-au botezat pe 21 ianuarie Mihail. Mihail Eminovici.

Avea să devină cel mai mare poet al neamului românesc, luceafăr plecat prea timpuriu printre luceferii cerești, la numai 39 de ani. Mihai Eminescu i-a spus Iosif Vulcan, proprietarul revistei „Familia”, în care Mihail debuta în martie 1866, avea 16 ani, cu poezia „De-aș avea”. În acel an mai aveau să apară în „Familia” încă 5 poezii de-ale sale.

20 citate de Mihai Eminescu, valabile peste timp, și la 169 de ani de la nașterea sa

Lăsând la o parte imensa și inegalabila sa operă poetică, de la Mihai Eminescu ne-au rămas și o mulțime de citate despre felul în care poetul nepereche al literaturii românești vedea, simțea, trăia viața de zi cu zi, de la teluric la celest. FANATIK.RO îți oferă 20 dintre ele pentru sufletul tău de compatriot al unui geniu încă prea puțin prețuit de neamul căruia i-a adus atâta cinste și mândrie.

• „Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre, o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru, un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare” – Ion Luca Caragiale
• „Recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă” – Mircea Eliade
• „Prin Eminescu şi moştenirea miraculos rămasă de la el, ni s-a făcut un dar de care n-au avut parte alte culturi, fie şi cele mari. La scara culturii noastre, funcţia lui Eminescu poate fi mai vie decât cea a lui Shakespeare în Anglia, sau a lu Goethe în Germania, căci el nu e un simplu poet, nici un suflet chinuit, ci o conştiinţă de cultură completă, de la deschiderea către matematici, pe care abia le cunoştea, până la aceea către istorie” – Constantin Noica
• „Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti, una şi nedespărţită” – Nicolae Iorga
• „Eminescu a ridicat cântecul, basmul şi graiul popular la înălţimea scânteietoare a Luceafărului” – Eusebiu Camilar
• „El crescuse în Moldova, în Bucovina, la Sibiu, la Blaj, la Bucureşti, şi în multele lui cutreerări, mereu în mijlocul poporului român, citise cronicarii şi multe cărţi bisericeşti, cunoştea literatura română în toate fazele ei şi n-am cunoscut om stăpânit, deopotrivă cu dânsul, de gândul unităţii naţionale şi de pornirea de a se da întreg pentru ridicarea neamului românesc” – Ioan Slavici
• „Niciodată nu s-a văzut la noi un temperament de artist completat de-o cultură aşa de vastă şi de o originalitate atât de marcantă. În poezia noastră dulceagă şi destul de ofticoasă, versul lui Eminescu se detaşează într-un relief izbitor. Simţi îndată că ai de-a face c-un reformator … E o necunoscută vibrare de gândire şi de sentiment. Altă limbă, altă viaţă, cuvintele au suflet, culoare, formă, fiecare epitet e o explozie de lumină. Ce vigoare extraordinară şi ce frumuseţi ritmice, neatinse încă până la el!” – Alexandru Vlahuţă