Pe 24 ianuarie 2019, se împlinesc 160 de ani de la Mica Unire a lui Alexandru Ioan Cuza
Mica Unire este o sintagmă care definește unirea Principatelor Române la 24 ianuarie 1859. Este data la care colonelul moldovean Alexandru Ioan Cuza era ales domnitor al Țării Românești, cunoscută internațional drept Valahia, după ce tot el devenise și domnitor al Moldovei în urma alegerilor din 5 ianuarie 1959. Prin unirea de facto al celor două state românești lua naștere o nouă țară, numită Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei (fără Dobrogea, Bucovina și Basarabia).
În 1862, Alexandru Ioan Cuza unește administrativ cele două principate, cu un singur guvern și capitala la București, iar denumirea oficială devine Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei. „Numele de România, în forma specifică, cu vocalele «o» şi «â» s-a folosit pentru prima oară în mod oficial, în documente de stat, prin anii 1862-1866, pentru teritoriul rezultat din unirea Ţării Româneşti, adică Oltenia şi Muntenia, fără Dobrogea, şi Moldovei, partea central-apuseană, cu zona de la nordul gurilor Dunării, fără Bucovina şi fără cea mai mare parte din Basarabia. Constituţia de la 1866 a consacrat numele de România”, aflăm de la istoricul Ioan-Aurel Pop, membru al Academiei Române şi rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj.
Sintagma Mica Unire, care definește unirea Principatelor Române, trece în plan secund momentul istoric din ianuarie 1959 față de Marea Unire de la 1 decembrie 1918, când la România s-au alipit ținuturile istorice românești Transilvania, Basarabia și Bucovina de Nord. Această stare de fapt îl nemulțumește profund pe istoricul Lucian Boia, profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, autor al unei impresionante serii de 35 de cărți de istorie. Ca un singur exemplu, lucrarea sa „Istorie și mit în conștiința românească” (apărută în 1997 și reeditată în 2000, 2002, 2006, 2010 și 2011) s-a impus ca reper în istoriografia română, oferind o mare gamă de interpretări noi și stârnind, în consecință, numeroase dezbateri.
„Romania nu a început în 1 decembrie 1918, odată cu unirea cu Transilvania! Este o mare nedreptate trecerea în registru mic a momentului 1859, Unirea Principatelor. Am impresia că sacrificam într-un fel ce s-a întâmplat înainte de 1918. Punând un asemenea accent pe 1918, și e bine că se pune, dar până la un punct, trece într-o zonă de umbră sau de prea puțină semnificație Unirea de la 1859. «Mica Unire» de la 1859 nu ne mai interesează. Din ce spun unii, ai impresia că România a început la 1918, ori nu e adevărat, a început la 1859”, spune Lucian Boia într-un interviu acordat anul trecut site-ului ziare.com.
„Oamenilor li se bagă în cap că România începe la 1918 și începe cu Transilvania și bineînțeles că te ciocnești cu ungurii pe tema asta. Moldova e uitată, Basarabia și ea, mai mult sau mai puțin, Bucovina ce să mai vorbim, și atunci Marea Unire înseamna Transilvania și iar Transilvania. Transformăm Unirea, foarte ușor, într-o polemică romano-maghiară. Asta vrem să facem?!”, se întreabă retoric Lucian Boia.
Și răspunde, cu vehemență chiar, tot domnia sa: „Nu mai vreau să aud, dar voi auzi în continuare, pentru că s-a răspândit, prostia asta penibilă cu «Mica Unire». Nu mai vreau să aud treaba asta. Generații întregi au știut că e Unirea Principatelor și că atunci s-a făcut România, la 1859, numindu-se câțiva ani încă Unirea Principatelor, fiindcă Marile Puteri nu acceptaseră denumirea de România. Putem, însă să îi spunem România chiar de la 1859, apoi sigur din 1866, odată cu venirea lui Carol I, odată cu Constituția din 1866 și așa mai departe, crearea Regatului peste câțiva ani, independența. Mica Unire nu este niciodată mica unire. Dacă vrem să fie una mică și alta mare, aș face o rocadă și aș spune că Marea Unirea e unirea de la 1859”.